Ce legende urbane știții?

Mie imi place doar legenda Zburatorului. Sursa mea de inspiratie

Cică era o vrăjitoare care suferea din dragoste și a blestemat iubitul, dar cum nu era priceputa, a dat foc întregii lumi și a rămas singura și virgina

1. Moartea Albă
Se spune că o fetiță din Scoția, de 5 ani, a vrut să șteargă toate dovezile existenței ei pe Pământ. Așadar s-a sinucis într-un loc unde, credea ea, nu-i va putea fi găsit cadavrul. Familia ei tot a aflat de sinuciderea fetiței, așa că fantoma i-a ucis și pe ei. Legenda spune că, odată ce afli povestea Morții Albe, fantoma fetiței va ciocăni politicos la ușa ta, pentru a te putea ucide imediat cum răspunzi, pentru a nu spune povestea ei și celorlalți. La mine n-a venit de 3 luni, cred că a speriat-o Iliescu.
2. Soldatul grec
La scurt timp după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, un soldat grec mergea spre casă, unde-l aștepta logodnica sa. Pe drum, a fost răpit KKE (partidul comunist grec), torturat și, în cele din urmă, ucis. Legenda spune că fantoma tânărului soldat grec se arată fetelor virgine și le propune politicos o noapte de amor. Dacă acestea acceptă, soldatul rămâne cu ele 9 luni, până la nașterea copilului. După naștere, fantoma dispare, lăsând un bilețel pe masă în care-i mulțumește tinerei fete pentru că l-a lăsat să își împrăștie sămânța.
3. Femeia cu gura tăiată
Legenda spune că soția unui samurai își înșela bărbatul cu unul mai tânăr. Când nefericitul a aflat, a luat sabia și i-a tăiat gura nevestei de la o ureche la cealaltă. Apoi și-a făcut seppuku. Legenda spune că tânăra soție apare în fața burlacilor întrebându-i: "Sunt frumoasă?". Burlacul, fermecat de gingășia femeii, zice că da. Apoi femeia își dă jos masca, arătându-și adevărata față. Îl întreabă din nou pe burlac, care acum e pus în fața unei situații dificile. Dacă răspunsul lui este iarăși pozitiv, femeia îi va tăia și lui gura; dacă zice că "Nu!", atunci japonezoaica îl va ucide. (Nu-nțeleg ce-i așa horror. Nu așa fac toate femeile?)
4. Evreul rătăcitor
E o legendă din Evul Mediu. Se zice că un cizmar evreu l-ar fi batjocorit pe Iisus în drum spre cruce. Drept pedeapsă, evreul a fost blestemat să nu moară și să cutreiere Pământul până la a doua venire a lui Iisus. Legenda spune că dacă ieși noapte pe străzile orașului, îl poți vedea pe evreul rătăcitor ispășindu-și pedeapsa. Bine, acum nu știu dacă mai poate fi văzut; o fi avut Hitler grijă de el.

Https://youtu.be/halkzQJoWYY

Probabil că mai știu câteva, dar în momentul de față îmi amintesc doar una.
Când eram copil, cred că pe la doisprezece ani, umbla un zvon că un preot și un doctor răpeau copii cu o ambulanță neagră, apoi îi eviscerau și le vindeau organele. La final, criminalii le trimiteau familiilor îndurerate de la care luaseră copiii câte un trandafir, în semn de recunoștință pentru organele furate. Evident, unele lucruri erau născocite, cum ar fi ambulanța neagră sau trandafirul, dar cazurile de răpiri erau cât se poate de reale. Știu că odată m-am dus cu mama la serviciu și m-am îndepărtat puțin de locul în care stătea ea. Noroc că m-a găsit un prieten de-ai ei, care mergea pe acolo. Știu că prietenul respectiv, Gabi se numea, a spus: „Cum să-l lași singur? Nu știi ce se întâmplă? E periculos." Eu știam la ce se referise, pentru că văzusem cazuri de răpiri la știri și îmi auzisem rudele și prietenii vorbind despre asta. Într-un final, nu știu ce s-a întâmplat. Eu am continuat să îmi văd de viață mai departe.
Dar știu că odată era să fiu răpit. Pentru că, cam în aceeași perioadă, stăteam pe strada bunicii mele, singur, și așteptam un prieten să vină din casă, pentru că se afla în timpul mesei. Dar culmea, a venit un bărbat cu o cutie de pantofi la subsuoară la mine și mi-a spus: „Puștiu’, ești din zonă?" Iar eu am spus că da, sunt. Așa că individul m-a rugat să mă duc la poarta vecinei mele și să o strig, ca să o chem afară, fiindcă tipul voia să îi vândă pantofii din cutie și, chipurile, el nu putea să strige. Așa că, în mintea mea de copil, m-am dus. Și am strigat ceva vreme, iar vecina nu a răspuns, pentru că probabil nu era acasă. Norocul meu a fost că a ieșit bunică-mea la poartă când mi-a auzit vocea. Și când m-a întrebat ce fac, nu am apucat să răspund, pentru că eram derutat. Bărbatul de lângă mine plecase, cu cutia la subsuoară. Tot ce țin minte e că a dat colțul și dus a fost. Nu l-am mai văzut niciodată și nici nu mai știu cum arăta. I-am explicat bunicii mele ce s-a întâmplat și am văzut că se făcuse albă ca varul. Mă bucur că a fost acolo, pentru că altfel individul ăla m-ar fi luat cu el, să strig la fiecare poartă în parte. Și, cum nu cunoșteam străzile, cine știe pe unde mă lua.