Ce mai suntem noi?
Doar niste trecători care odată au însemnat ceva unul pentru celălalt, cândva în trecutul îndepărtat, înainte ca și căile noastre, sufletele și corpurile noastre, gândurile, să ne metamorfozeze în entități diferite.
Căldura ta și inima ta blândă au însemnat cândva lumea pentru mine - acest om nenorocit care nu și-a putut ierta greșelile trecute, și te-am îndepărtat cu vorbe grele, și din răsăritul meu ai devenit acum luna rece, pe care nu o mai pot atinge, părul tau si pielea ta, mirosul tău au rămas și acum in mintea mea, privirea ta atunci când mă mângâiai și îmi sărutai fruntea, buzele tale moi,
Acum acele momente mai dăinuie doar în adâncul minții mele, parcă ca și o durere pe care mi-o provoc mie însumi, ca și un disc de vinil din carne vie, acul doare atunci când îmi aduc aminte de tine și viața mea nu mai are același sens, traiectoria mea s-a pierdut în acel moment în care mi-ai rostit ultimele cuvinte, și ai plecat, ca o străină, de parca nici nu am fost, și ai luat cu tine toate momentele.
Ce părere aveți despre povestea mea de iubire?
Pe un piedestal îți fu
Inima cândva odată,
Acum cioburi se făcu'
Nu va mai fi ca-alta data.
Pala e iubirea lui
In incandescenta ta,
Nu te-a prețuit se pare
Din păcate asta-i soarta.
Iubirea nu se termina
E un izvor nesecat,
Pur și simplu nu a fost
Ceea ce ai căutat.
Dar spre un nou răsărit
Drumuri lungi tu vei străbate
Poate spre un infinit,
Poate spre o miazănoapte.
In patul de foc ce-ai stat
Stinge totul cu privirea,
Du-te într-un loc ciudat,
Și găsește-ti iar iubirea.
Nu te lăsa înecată
De valurile-nvolburate
Du-te in lumea cealaltă,
Și iubește pân' la moarte!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Ca e prea poetica pentru numele tau de utilizator. 
Imi place mult metafora cu discul de vinil.Ai de gand sa ii trimiti si ei sau ramane in fundul sertarului, ca peste ani sa ajunga la gunoi?
Nu stiu, dar se deduce din text ca declaratia este pentru cineva de gen feminin.
In fine, eu am mai zis că nu poți să îți mai dai seama cine, ce este în ziua de azi
Va rămâne doar o memorie lăsată in urmă, o urmă in nisip, ștearsă de mare, ca si cum nu ar fi fost, până la urmă existăm spre a nu mai exista, din nimic ne-am ridicat, condamnați să ajungem nimic, după ce forma noastră fizică decedează, mai trăim puțin în mințile celor care ne-au știut, până să murim pentru totdeauna, asta e soarta omului de rând, nu toți vom face lucruri mărețe, sau spune lucruri mărețe pentru a păstra amintirea noastră vie, pentru ceva mai mult timp.
Într-un fel poate sa fie o consolare, faptul că putem să fim uitați.
Ok.Dar daca te consoleaza cu ceva, sunt si multi care au facut lucruri marete dar habar nu avem de ei, chiar si daca am vrea sa aflam.De exemplu materia, implicit programa de la scoala este limitata, nu poti afla despre orice om important care a contribuit la bunastarea, evolutia si avansul tehnologic al omenirii.
E adevarat, dar un om de rand e tinut minte poate 100 de ani daca il pomenesc rudele ramase, pe cand cineva care face ceva care este tinut minte, poate sa fie cunoscut si peste mii de ani, nu stim cum aratau, dar inca le stim numele unor personalitati istorice si faptele lor
Nostalgia și remușcările pot fi emoții puternice, dar ele pot, de asemenea, să fie o oportunitate pentru reflecție și învățare. Fiecare experiență vieții noastre ne ajută să creștem și să învățăm, chiar și atunci când ne aduce amintiri dureroase sau regret.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
