Am niste parinti minunati, prieteni cumsecade, o viata in care nu duc grija zile de maine. E normal sa intampinam greutati, chiar daca as fi fost orfana si as fi fost saraca tot as crede in Dumnezeu pentru simplu fapt ca exist. Am avut in anumite momente indoieli in privinta existentei Lui dar cu trecerea timpului mi-am dat seama ca exista. Nu sunt o fire foarte religioasa, adica nu ma rog toata ziua si nici pe la Biserica nu prea dau dar stiu ca exista. Nu stiu daca stii versurile :
I believe in the sun, even when it doesn't shine.
I believe in love, even when I don't feel it.
I believe in God, even when He is silent.
Stiu ca intr-o noapte am patit ceva, si am suferit rau.Am plans toata noaptea si nu puteam sa dorm, si L-am rugat sa indrepte lucrurile, si m-a ascultat.
Cand era bunica bolnava rau cu inima, la spital m-am rugat sa se faca bine, si peste 2 saptamani a venit acasa. Da nu m-am rugat doar odata, de mai multe oi.
Cand vreau sa ma simt mai bine, ma duc la Biserica, si ma rog pentru asta, apoi am o senzatie placuta.Ma simt mai bine, nu mai vad lucrurile atat de negativ ca inainte.Azi nu am putut merge
Ma face pe zi ce trece sa cred tot mai mult in El.
Sunt X motive pentru care trebuie sa credem. Cred in el pentru ca traiesc, pentru ca am 2 parinti pentru care as face orice. Stiu ca El exista pentru ca dealtfel, cum pot respira, cum pot manca, cum pot iubi? Ii multumesc, pentru ca cu ajutorul lui am intalnit persoane minunate. Ii multumesc si ma bucur ca ma ajuta sa imi urmez visele. Ii multumesc ca m-a facut sa cred in El atunci cand eram prabusita. Multumesc Doamne pentru prieteni care imi arata ca imi sunt prieteni, pentru parintii care-si merita numele, pentru ca am ce papa, pentru ca pot urma o scoala, pentru prietenii mei, pentru "dusmanii" care ma fac sa vad ca sunt mai buna ca ei, etc
Pai un singur motiv
Am dat peste "EA", daca ma intelegi
Si ca am o viata linistita
Daca crezi si nu exista ce pierzi? nu pierzi nimic. dar daca nu crezi si el exista ai pierdut tot
Am o familie buna, m-a ajutat la nevoie, mi-a facut multe placeri de a crede in El pentru asta trebuie sa-L iubim si sa-L slavim
Motivul nu a venit din copilarie, mai tarziu a venit acel motiv atat de stupid si totusi atat de credibil.
Pana in clasa a 4 a am fost obisnuita cu biserica, dadaca mea era foarte credincioasa, parca era o maicuta :-s si datorita ei, eu mereu mergeam la biserica si tot asa dar mama a schimbat'o cu una nu la fel de credincioasa, si cam de cand eram mica mergeam la biserica in fiecare zi sa aprind lumanari, ma rugam pentru toti, radeai daca ma vedeai si ma auzeai. Si acum imi aduc aminte, am cumparat o lumanare am aprins'o si ma apucasem sa enumar nume " Pentru mami, pentru tati, pentru gabi, pentru preot, pentru andrei, pentru femeia de pe strada...", si tot asa . Imi facea placere sa merg la biserica, ma simteam implinita si linistita.
Dar din clasa a 2-3 am rarito, mai mergeam cu verisoara, si ea foarte credincioasa. Dar ce m-a facut sa cred 100% in Dumnezeu a fost aceasta intamplare :
Era seara, foarte intuneric pe strada si mergeam cu mama la o prietena. Drumu se anunta sa fie periculos din cauza unei gauri de canalizare neastupata.
Eu mergeam inainte, uitandu'ma la stele si gandinduma la un baiat. Nu aveam treaba cu realitatea , si cand era sa fac pasul care ma ducea drept in canalizare nu stiu cum naiba dar m-am trezit din visare si am sarit instinctiv peste, m-am speriat un pic .
xoxo, didi