Ce ne impiedica sa fim sinceri in viata? De ce ne este cel mai mult frica? De ce ne ascundem? De ce fugim? De ce nu vrem sa ne oprim si sa respiram pentru a regasi inocenta copilului din noi? De ce vrem sa fim "mari" si nu "copii"?
O sa incerc sa iti raspund incepand de la ultima intrebare;
Noi venim ca niste copii dar viata ne forteaza sa nu ramanem mereu asa, tine de evolutie, iar cand un copil are senzatia ca este deja un copil mai mare deja apare orgoliul, orgoliul in general te blocheaza in a faca o introspectie 'curata' crezand despre tine falsuri ce te fac sa te simti mai mare. Corect este sa nu vrem sa fim decat ceea ce suntem fara a incerca sa fim copii sau mari, fara a ne compara cu altii sa fim noi, si sa ne iubim asa cum suntem.
Nu vrem sa ne oprim caci deja am facut atatea lucuri pentru a puncta si a contura pozitia noastrea in societate si daca ne-am opri sa reanalizam am putea observa ca am fost atat de falsi lucru ce ne-ar creea un disconfort psihic, lucru de care psihicul insuri se protejeaza.
Fugim de lucrurile pe care consideram ca ne pot pune in situatii mai putin confortabile, de la responsabilitati, esecuri, realitati, de a parea neseriosi, incerand sa ne pastram verticalitatea, chiar daca este falsa.
Ne ascundem ca sa nu infruntam lucrurile ce consideram ca ne-ar putea rani, ne ascundem ca sa nu fie desconspirate problemele pe care le infruntam in sinea noastra, si sa parem mari.
Ne este frica de tot ceea cea ne-ar putea rani, am dat multe tipuri de exemple pana acum, acestea sunt cele mai general intalnite exemple caci fiecare are propriiile lucruri cu care se confrunta.
Raspunsul la prima intrebare este deja dat de toate celelalte, sinceritate mai mult cred ca este un stil de viata, un habitus, si viata ne indruma catre el, daca-l refuzam viata ne raspunde in consecinta, iar cand acceptam acest lucru ne gasim echilibrul intre copilarie si maturitate.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Dacă ești prea sincer în viață, nu câștigi nimic, fiind sincer cu cei din jur, tu ești ăla slab și lumea te ia de prost, așa e și când încerci să-i ajuți pe toți, tu pierzi, iar lumea profită de tine. Și vrem să fim "mari" atunci când suntem "mici", iar când am ajuns "mari" vrem să fim iar copii, dar e imposibil. Unui copil i se pare "tare" să fie pe propriile picioare, să nu depindă de părinți, dar când realizează cum e de fapt viața, ar vrea din nou să fie mic și să nu aibă atâtea responsabilități, dar nu se mai poate.
Răspunde
Greu de raspuns.
Eu am avut probleme din cauza sinceritatii mele, multe persoane m-au renegat pentru sinceritate.Multi din prietenii mei s-au lecuit sa imi mai ceara parerea.Nu tot timpul este o calitate sincritatea,am ajuns sa cred ca de fapt este un defect.
Cat despre de ce sa fim mari si nu copii, eu nu mi-as permite nici macar o secunda din viata mea sa mai fiu copil. Vreau sa fiu mare pentru ca am luat viata mult prea in serios si m-am lovit de multe mult prea devreme, asa ca aceasta copilarie s-a cam dus.Am prea multe de realizat, prefacandu-ma ca sunt un copil, nu fac altceva decat sa pierd timpul care si asa este destul de scurt.Cand/daca o sa am copil/i, probabil atunci o sa imi amintesc ceva despre a fi "copil" insa pana atunci nu imi permit asa ceva.
Problemele date de sinceritate sunt determinate nu de actul implicat de a exprima gandurile sau opinile in "nudiatatea" lor completa, ci de maniera in care persoana vizata filtreaza realitatea, in plus multi dintre noi nu am reglat conturile cu trecutul, traind imbracati in el si fugind de "negativul" din trecut care se propaga in prezent. Copilaria care nu e copilarie si deci nu maivrem sa revenim la stadiul de copilarie... vezi tu, e ceva extraodrinar oferit de viata: copilul ala care nu e copil in fapt e copil prin forta de a avansa dincolo de orice dificultate, datorita curiozitatii inocente, datorita privirii sincere si neprefacute asupra existentei. bucuria lui de a se bucura de zi, de natura, de flori sau de o simpla picatura de ploaie... pentru asta merita sa pastram viu copilul din noi, insa sa il "vindecam" de loviturile trecutului, sa il "purificam" si sa il pastram in noi. astfel evitam rutina adultului, inchiderea in stadiul de "victimizare" si in fuga perpetua de atasare, in plierea lui asupra lui insusi. un spirit de copil intr-un corp de adult e un cocktail ce ajuta sigur la realizarea "agendei" existentiale a adultului.
Răspunde
Ar trebui sa vin in Franta sa imi spui asta in fata 
De ce nu? pamantul e doar un invelis dar dincolo e doar o mare de legaturi si daca a ti l spune in fata te ajuta sa te deschizi lumii, atunci de ce nu?
Las impresia ca sunt inchis lumii?
Da, asta simt din texte. Inchis, poate oarecum dezamagit, cu frica... ai arta in sange, ai inteligenta, ai forta de a avansa, insa da esti inchis, esti tu cu tine. cand suntem deschisi spre ceilalti lasam sa se transmita din gesturi, din vorbe, lasam sa "se vada".
Hm... sunt doar sceptic cand vine vorba de oameni.Nu prea am incredere in nimeni, din experientele anterioare am invatat ca trebuie sa tragem fiecare pentru el, altfel mori de foame.In viata de zi cu zi sunt o persoana sincera si deschisa,discut cu oricine, orice, insa am limitele mele.Sunt oarecum dezamagit de oamenii din jurul meu,imi lasa impresia ca nu stiu sa traiasca si isi irosesc viata, nu face niciunul nimic pentru el, e normal sa fiu dezamagit.Frica? Nu cred, sunt foarte pregatit pentru inevitabil.
http://www.youtube.com/watch?v=wFkwnAwJ9Oo
"nu face niciunul nimic pentru el"- oare? oare ii cunosti atat de bine incat sa zici asta? da-mi voie sa iti zic ca fiecare face ceva pentru el, uneori reusesc alteori nu. fiecare gest e pentru a face ceva pentru ei, uneori sunt gesturi autodistructive alteori constructive. insa viata e ceva mai mult decat a face ceva pentru el, e a face ceva pentru altii.; de fapt asta e spiritul craciunului si spirirtul vietii. cand ne deschidem spre ceilalti facem ceva pentru ceilalti, si implicit pentru noi. nu toti oamenii sunt negativi, nu toti oamenii isi irosesc viata, unii o irosesc pentru ca nu au fost atat de puternici sa treaca peste obstacole sau pentru ca au obosit sa spere, dar fiecare face ceva pentru el, insa unii inteleg ca trebuie sa faca si pentru ceilalti.sa ofere fara sa astepte nimic inapoi.
"nu cred, sunt foarte pregatit pentru inevitabil"-hm;...a doua oara da-mi voie sa iti zic ca nu esti, chiar deloc. Inevitabilul te inchide si mai mult si te dezamageste si mai mult.
vezi tu, dezamagirea fata de ceilalti ssau fata de viata e pentru ca: asteptam ceva de la ceilalti sau de la viata, fara sa vedem ce ne ofera in realitate; ne credem superiori si nu acceptam slabiciunea celorlalti sau a vietii insasi; suntem raniti fara a fi tratat ranile, traim intr-o eterna rana.
din experientele anterioare nu ai luat lectille corecte: trebuie sa tragem fiecare pentru sine, hm; nu avem nimic pe tava si da trebuie sa muncim pentru noi insa nu individualist! absolut deloc! cred ca viata iti va oferi inca multe lectii, pentru ca perpectiva ta e egocentrica si viata nu e asa. deloc.
as fi putut sa inteleg acelasi lucru din existenta si o perioada de timp am gandit exact ca tine, insa am luat decizia sa incerc sa treiesc deschis spre ceilalti si sa ofer celorlalti... da, inteleptii au dreptate, viata e deschisa si inseamna deschidere pentru ceilalti.
Si eu am trait ca tine,si am ajuns la concluzia ca este bine sa traiesc ca mine.
Nu traiesc pentru ceilalti,nu astept nimic de la ei, asta este de fapt problema, am prea putine asteptari.De la viata, astept foarte multe, am totul scris in 2 modalitati, alte cai nu poate lua.
Viata sa imi ofere mie lectii? Neah, o sa ii ofer eu ei eventual.
Partea cu ne credem superiori...hmm...aici da, mie sincer mi se pare normal ca un om sa se considere superior cand are ceva in cap.Nu pot sa fiu la acelasi nivel cu alti oameni,unii stiu mai multe,altii mai putine.
Intr-adevar, nu toti isi irosesc viata, cam 90 %,nu stiu in ce lume traiesti tu,dar eu pe unde merg vad oameni inutili,nici o diferenta intre a fi mort si a fi viu la ei, nici un scop in viata, modesti.Nu imi place modestia, cred ca sunt capabil sa spun ca pot mai mult decat modest.
Orgoliul nu ajuta la nimic.
Traiesc in lumea unde criminalitatea este legea vietii, adica in lumea in care viata este anulata. traiesc in lumea in care ai putea zice ca toti isi irosesc viata. dar, nu... ei cauta viata in malul de suferinta in care s'au cufundat.
daca ai iubi viata si oameni, ai vedea ca mesajul tau e trist, si sincer sper sa revezi mai tarziu in viata acest sistem de gandire.
hm... tu vei oferi lectii vietii, hm, ah, intelepciunea iti va arata inversul celor ce vii aici s azici. crede'ma ca nu cred ca esti fericit si crede'ma ca daca ai fi corect si sincer cu tine insuti ai realiza ca te'ai inchis in suferinta si in egoism. da sunt egala cu cel care matura strada si care ne ofera trotuare curate, sunt egala cu cel mai mare criminal care ma invata ce pretioasa este iubirea si viata, sunt egala cu un copil ce imi improspateaza inima, sunt egala cu geniile pentru ca imi amintesc ca nu utilizez decat 10% din creier pentru casunt om insa ca pot face mai multe, sunt egala cu vanzatoru de la chiosc pentru ca are vise si ca poate ca nu surade pentru ca oamenii ca tine il fac s se simta nul, nimic.
fiecare om e important, iar eu traiesc in lumea in care invatam sa iubim pe toti fara sa afecm diferente, lumea in care trebuie sa incercam sa ii ajutam sa se ridice pentru ca unii sunt mai slabi iar altii mai puternici, insa adevaratii puernici vor stii intotdeauna de a pastra capul plecat si de a se imbraca la fel ca ceilalti.
modestia este ceeea ce ne invata inteleptii, la ce bun de a fi pasionat de filozofie daca inima nu ti'ai deschiso?
Nu esti egala cu nici un unul din cei mentionati de tine,esti mult mai speciala decat ei,doar ca nu faci diferente, asta este cu totul altceva. Diferenta exista, chiar daca nu o facem noi.Eu nu pot sa fiu la fel ca Adi minune,intr-adevar,amandoi avem un talent,dar l-am dezvoltat diferit,nu gandim la fel,nu apreciem la fel.
Fiecare om este important?
Iti apar dreptul de a o spune pana la moarte, insa nu sunt de aceiasi parere cu tine.O sa vedem in curand cat de importanti sunt oamenii, cand o sa se inceapa sa mai elimine din ei pe motiv ca suntem prea multi.Sa vedem atunci daca suntem toti la fel,cat de mult ne iubim,cat de mult ne pasa...
Tu nu ai descoperit inca,cat de cruda este realitatea si cat de dura poate fi viata in societate.
Si mie mi-ar fi destul de usor sa iubesc pe toti din jurul meu,insa este mult mai important pentru mine sa mananc,sa imi fac un viitor, sa las ceva, etc.Probabil ai auzit si tu ca dragostea trece prin stomac si nu numai.
Oare lumea te iubeste asa mult cum o iubesti tu pe ea?
Oare viata te iubeste asa mult cum o iubesti tu pe ea?
Ca sa iubesti ceva, trebuie sa fi iubit de acel ceva, ma indoiesc ca oamenilor de pe strada le pasa de mine.Nu odata mi s-a intamplat sa am nevoie de ajutor si mi s-a intors spatele,asa ca la ce bun iubirea asta?
In vocabularul meu cuvantul "iubire" are un alt inteles mult mai logic si mai complex decat pare.
Practic vorbind, cand iti deschizi inima, esti mort.Si la propriu si la figurant.
Probabil viata ta este roz,poate nu ai fost nevoita niciodata sa te umilesti, sa te injosesti pentru a obtine ceva, probabil nu ai muncit in viata ta la un patron care te tine in frig afara si iti da un salariu de supravietuire.Sau nu ai avut niciodata prieteni care se schimba brusc cand ii imprumuti de bani,sau nu ai intalnit oameni nebuni,alcolici,drogati,hoti,talhari. Poate ai fost genul de om care ai fost extras la loterie prin nastere. Poate ai avut noroc de parinti care sa te iubeasca si nu te-ai abandonat.
Ei bine,eu toate astea le-am trait si le traiesc,nu pot sa iubesc pe cei care nu ma iubesc.
Ii iubesc doar pe cei care ma iubesc, si niciodata nu iubesc eu primul pana nu sunt iubit.
Cand dorintele cele mai mari iti sunt spulberate de societate, iti garantez eu ca o sa urasti tot ce misca pe strada si o sa incepi sa iubesti natura si animalele.
viata roza?
viata mea nu a fost deloc roza
fac parte din copii "martiri" asa cum vb specialitatea de noi, fac parte din copii care sau construit in furtuna, in umilinte din cele mai dureroase, in dureri din cele mai mari. fac parte dintre copii care au strans malul celor care ar fi trebuit sa ii iubeasca. maltratarea fizica si psihologica, boala care iti pune eticheta de 'om care va muri in cativa ani", boala care iti fura trupul, familia, visele, speranta. am avult si alte lovituri de la "viata roza" pe care le voi dezvalui in autobiografie mai tarziu; insa... crede-ma ca iubirea ta e usoara, iubirea pentru cei carorra nu le pas ade tine e mai dificila insa e superba. am invatat-o in onclogie, am invatat-o in voluntariat lucrand cu copii handicapati; am invato prin umilintele si durere. si stiu ca viata e superba cand descoperi forta iubirii de care vb eu.
iubirea cu sens logic?
asta nu e iubire!
daca imi afce rau, sa ii fac rau? la ce bun?
poate sunt "mai speciala" insa sunt egala cu ei. si eu iubesc lumea, viata, fericirea, oamenii. cei ce imi surad sau nu, cei ce ma lovesc sau nu, ii iubesc uneori imi timp sa ii iubesc dar apoi trec peste prima reactie umana si acolo unde lovesc ofer iubirea si imi cer iertare.
hm... nu ai idee cata cenusa am luat in viata, dar nu mai urasc tot ce misca pe strada pentru ca tot ce misca pe strada sufera si cauta acelasi lucru : fericirea.
raman la idea certa, ca viata inca it va oferi lectii, pentru ca judecata ta e eronata, scuzabila dar eronata. insa la final fiecare alege sa traisca cum vrea
eu am ales sa iubesc tot pentru ca doar prin iubire lumea devine mai buna.
"iubirea cu sens logic?"
Da,viata mea este bazate pe logica, absolut totul in viata mea trebuie sa fie logic, altfel nu folosesc nimic. Spre exemplu eu nu folosesc metafore niciodata deoarece intelesul lor nu este pe intelesul tuturor si plus ca sunt lipsite orice legatura cu subiectul.
"daca imi afce rau, sa ii fac rau? la ce bun?"
Problema la mine este ca fac de asa natura sa nu imi faca nimeni rau.Sunt precaut,prefer sa imi controlez cuvintele, faptele, gandurile pentru a evita sa ofer posibilitatea altei persoane sa ma considere intr-un moment sau altul vulnerabil si sa profite.Sunt capricorn,sunt perfectionist din fire,stiu sa fac treburile sa iasa perfecte.
"tot ce misca pe strada sufera si cauta acelasi lucru : fericirea"
Da, toti cauta fericirea, insa nu stiu unde si cum sa o gaseasca.Pentru a gasi-o,apeleaza la orice metode si sunt in stare de multe lucruri pentru,inclusiv de a face rau celor din jurul lor.
Ai grija,caci fiecare om are propria lui fericire,pentru unii fericirea inseamna drogurile, pentru altii bautura, s.a.m.d.Nu vreau sa contribui la fericirea lor, fiecare cu ale lui.
Hm... rationalizarea este un mecanism de aparare ce indica o suferinta profunda,
e decizia ta cum vei iubi,
decizia mea e luata si voi continua a iubi in metafore, in profunzime pe toti cei ce cunosc si pe cei ce nu cunosc. voi iubi lumea in complexitatea ei si daca vei avea ocazia sa afli celalalt sens al iubirii vei afla ca atunci cand ti se face rau poti prin a raspunde cu iubire, pace si intelegere sa nu te simti ranit.
cand facem rau e pentru ca ne aparam contra durerilor profunde constientizate sau nu, contra fricii contra singuratatii.
iubirea nu intra in viata decat cand suntem pregatiti sa o avem, decat cand o intelegem, decat cand o primim in inima si in profunzimea fiintei noastre.
Multi se intreaba asta,dar oamenii care au aceste "calitati" sunt pe cale de disparitie! In ziua de azi daca esti prea bun, lumea nu te mai respecta si priesti o eticheta simpla"prost" si cu timpu daca esti genu care pune totutu la sufelt, vei schimba macazu! De ce ne este cel mai mult firica? Probabil asta se intreaba si cei care n-au ce pune pe masa si spera la un viitor mai bun.De ce fugim? In mare parte de tot cea ce se leaga de responsabilitati si obligati! Cand esti copil vrei sa fi mare, dar pe masura ce cresti si te maturizezi, apar usor-usor si responsabilitatile si apoi te gandesti"ce bine era cand eram mic"
Sinceritatea 'inofensiva' e o slabiciune, iar sinceritatea 'ofensiva' deranjeaza. In orice caz e mai simplu sa o eschivezi.
Ti-e ti-ar placea unu care se comporta copilaresc, sau unu care stie sa te seduca? cine ti-a luat mintile un copil sau un casanova?
nu vb de seductie Leon! E o discutie inchisa cea asupra seductiei dupa cum stii foarte bine. Cel mai usor e sa fugi de sinceritate care nu este nici inofensiva si nici ofensiva, persoana careia ii adresam mesajul sincer il percepe dupa propriul sau sistem de gandire si dupa propriile sale temeri! ) "ti'a luat mintile", drole d'idée! prefer un copil'mare decat un casanova! si prefer sinceritatea decat eschivarea!
Ooooooo. ceri cam mult nu crezi?) si copil si matur in acelasi timp. pai eu sunt sincer si nu eschivez. Ar fi fost prostesc sa nu incerc sa te cuceresc nu crezi?
Eu nu mai spot sa fiu un copil pentru ca pur si simplu nu am fost asa de norocos si fericit ca tine sa gasesc persoane care sa-mi aprecieze caracterul, dar inteleg inca faptul ca seductia trebuie sa fie un joc. Chiar daca trebuie sa astept momentul potrivit. exact cum fac leii atunci cand sunt la panda.
Mi-ai placut, ai un caracter care ma atrage, dar esti cu cineva deci nu insist. Ar fi 'copilaresc'. Ma retrag pentru ca vad ca esti o 'prada' imposibila. Te pupa leon:*
Vad ca declari asta in public, olallalalla! stiam ca imi faceai curte si iti multumesc insa 1:bine ai inteles ca sunt "prada" imposibila si nu pentru ca caut idealul pentru ca prezentul are defectele lui si uneori exista si coborasuri, deci nu e perfect asa cum nici eu, insa ai inteles de asemenea foarte bine ca ma accepta si apreciaza caracterul pe care il posed, cu plusurile si minusurile lui 
. 2: eu sunt intr-un colt al lumii tu esti in altul, sa fim seriosi si "adulti", cate sanse ca relatia sa fi continuat daca ar fi inceput? seductia implica si prezenta fizica, altfel e doar o iubire a imaginii pe care o creezi in functie de vorbele pe care celalalt le asterne.
Acu da, sinceritatea asta o admir!
bacioni akacho
Dorinta ce ascunde vidul si furtunile!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
