Cel mai mult ma sperie gandul, ca la un moment dat ii voi pierde pe cei dragi, ca nu vor mai fi in viata. As vrea, ca acest lucru sa nu se intample niciodata, desi stiu, ca este imposibil.
SAu sa trebuiasca sa salvez pe cineva si sa nu fiu in stare. mi-asi reprosa asta toata viata
Sa sufar vreun accident si sa raman oloaga! Ca daca mor, adio, nu mai este nimic de facut, dar sa raman in viata si sa fiu leguma sau schiloada ma ingrozeste!
Nu imi doresc sa ma placa toata lumea, dupa cum nici eu nu plac pe toata lumea. Unul dintre principiile moralei atemporale este iubirea aproapelui, iubirea neconditionata a tuturor oamenilor. Mi-am dat seama ca nu sunt in stare.
Sa nu am o moarte tragica. Da, sunt lasa.Prefer ceva scurt si rapid decat ceva groaznic de dureros.Cum ar fi cancerul.Brr
Eu nu-ti pot raspunde decat in calitate de mama:cosmarul vietii mele este posibilitatea de a-mi vedea baiatul atras de droguri; deocamdata sunt fericita sa vad puritatea din ochii sai de fiecare data cand se intoarce dintre oameni.Nimic in lume nu este mai induiosator si mai atingator pentru inima decat un adolescent fermecator si cu sufletul curat.De aceea lumea este o vesnica spaima pentru mama din mine, dar si o piatra de incercare pentru caracterul unui tanar ce se indreapta spre maturitate. Sper sa treaca cu bine prin acasta etapa vulnerabila.
Multe nu vreau sa mi se intample, asa cum multe as vrea, dar stiu ca putine depind de noi!
anonim_4396 întreabă:
andreeamihele întreabă:
Ollyshor întreabă: