Atunci când mori nu simti nimic, in Biblie spune ca ne ducem in Rai dar nimeni nu s-a intors din morti sa ne povesteasca
De fapt, apostolul Ioan a fost in rai, dupa care a scris apocalipsa, ultima carte a Bibliei
Si ca sa raspund si la intrebare, dupa moarte, sufletul " se desparte " de trup, iar sufletul se duce ori in cer, ori in iad, depinde de credinta in Isus Hristos. Adica daca L-ai acceptat ca mantuitor, sau nu.
Pentru că nu-i putem întreba pe cei decedaţi dacă există ceva după moarte, nu ne rămâne decât să încercăm să ghicim ce se întâmplă. Pe de o parte sunt cei care presupun că nu există viaţă după moarte, presupunere ce nu poate fi neapărat dovedită. De cealaltă parte, din prisma newtoniană/einsteiniană sau a teoriei cuantice, nu există niciun motiv să credem că avem doar o singură şansă la viaţă. Este posibil ca viaţa să fie "reciclată" la infinit. Hans Moravec, cercetător în domeniul inteligenţei artificiale, a afirmat că neobsevarea Universului este imposibilă: trebuie să fim în viaţă şi să observăm Universul într-o formă sau alta, Robert Lanza a afirmat că moartea este doar o iluzie și că că întreaga realitate este doar un construct mental al stării noastre de conştienţă şi că nu ar putea exista dacă nu ar fi percepută de noi(Teoria Biocentrismului), mai avem teorii religioase, culte sau personale care susțin că există și alte vieți sau că aceasta va continua altundeva.
Cert e că nu poți știi dacă există o altă viață în afară de cea pe care o ai acum. Poți fii sceptic și să iei varianta care primează, aceea că nu există nimic după moarte și datorită faptului că funcțiile biologice ale organismului încetează(printre care și funcțiile creierului care cuprinde conștiința) ăla ar trebui să fie capătul pentru tine ca ființă din regnul animal, dar dacă simți și ții totuși să ai o speranță e în regulă să crezi și într-o eventuală viață în plus pe care poți să o ai.
Poți crede orice dorești. Poți lua în calcul că e bine să ai o speranță pentru că dacă mori de tot totul nu va mai conta oricum. E totuși bine că a contat atunci, în acel moment și că ți-a influențat viața într-un mod mai pozitiv. Oricum în lumea pe care o știm noi putem trăi mai mult decât ne permite organismul doar prin intermediul amintirilor, noi înșine devenind parte din acestea trecând prin filtrul minții(al nostalgiei, al emoției, al gândirii) altei vieți care va avea aceeași soartă.
Nu s-a intors nimeni sa ne spuna cum e acolo. Tot ce se spune sint doar presupuneri sau, dorinta unora.
AndrewTate7789 întreabă: