Ce părere ați avea despre un bărbat, care are istoric de escroc, bătăuș, corijent în școală, cămătar, dar care odată ajuns într-o funcție de conducere, să zicem șef la o instituție de stat, acționează (în mod paradoxal) transparent, corect, integru, făcându-și în mod eficient treaba, în loc să fure sau să facă alte mânării?

Nu cred că oamenii se schimbă. Cel puțin nu radical așa.

Utopie!
Asta visezi tu dar stii ca lupul isi schimba parul, dar nu-si schimba si naravul.
Asta fara sa intreb cum a ajuns in acea functie fara studii (bataus, corijent, nu cred ca a terminat scoala).

Aș vrea să văd asta, cu ochii mei.

Recunosc că mi-e greu să cred că un om cu un istoric din ăla ar vedea vreodată corectitudinea.

Și acum sunt prea *** ca să ofer răspunsuri pozitive... cred... (scuze de limbaj)

Dar cred că, poate fi totuși posibil, dacă el e la conducere, adică faptul că el e șeful, și îi pune pe alții să fie corecți, îl satisface treaba asta. Și evident că el fiind șeful, un model, poate treaba asta și- o însușește și el și de aici vrea să fie exact ca ceea ce promovează, un om corect.

Știi asta spune și psihologul meu mereu că uneori dacă începi să exerciți un comportament total opus ție, și îl exerciți zi de zi, mai ales cum e munca, la care trebuie să fii zi de zi prezent, ajungi să-ți însușești acel comportament. Iar aici cel mai bun exemplu e psihopatul/sociopatul care nu știe ce e a aia empatie și emoție dar privind varii chipuri învață, și își însușește și el acel comportament chiar dacă superficial, pentru a-și agăța mult mai simplu prăzile.

Pe lumea asta, orice om are dreptul sa se reevalueze la un moment dat...

Sentimentul de superioritate pe care îl are un om când ajunge șef îl face să se creadă mult mai important decât ceilalți.