Ce parere aveti de casatorie?

O prostie. Pierdere de bani degeaba.

Cred ca reprezinta doar niste hartii si atat.

Este cel mai frumos lucru atunci cand esti cu persoana potrivita.

Nu m-am casatorit, si nu o sa o fac, deci nu am nici o parere. Daca ar fi sa imi spun parerea despre casatoria romaneasca, ar fi ca: muzica naspa, betivi peste tot, urlete si tipete mai rau ca la nebuni, mancare nu foarte deosebita, o pierdere de timp si bani. Pur si simplu e un sir de ritualuri pentru a ajunge sa semnezi o hartie care poate fi usor rupta sau arsa. Sa nu mai spun, ca, cununia religioasa este ca sa mai dai niste bani si la popa, pentru ca de ce nu? Asta e parerea mea.

Daca esti indragostit iti doresti acest lucru.Mai ales daca esti tinar.Vin copiii au nevoie de o familie.Si peste tot se cer hartii.Copiii unu doua afla la scoala daca in familia cuiva ceva e in neregula si incep sa se lege de cine iese din tipar.Deci pentru binele copilului mai bine cu hartie.

Imi place cum toti "libertinii" se pronunta contra casatoriei, dar cu adevaratelea o s-o faca mai degraba sau mai tarziu.

Parerea mea despre casatorie este neutra cu tangente inspre proasta,chiar indreptata in directia asta.

Casatoria mi se pare o inchisoare pentru ambii parteneri de viata si o distrugere a ce inseamna dragoste adevarata.
Sa intru in detalii:
Toti stim ca dragostea are apogeul in primii ei ani de afirmare.
Acei ani pot fi cei mai frumosi din viata ta.
Daca alegi sa te casatoresti, dragostea va fi inlocuita cu grija pentru copil si pentru bani.
Pentru ca, capitalismul a prins atata putere in lumea noastra, casatoria pentru mine nu mai are sens.
Va interveni rutina, iar rutina il distruge pe om.
Dupa 10 ani de casatorie, adica 10 ani de griji, 10 ani impreuna cu aceeasi persoana, dragostea se va diminua semnificativ si progresiv pe parcursul acestor ani.
De aceea intr-o casnicie exista un risc ridicat de violenta domestica si dependenta de alcool, de asemenea si adulter.
Eu ii inteleg pe cei care practica adulterul intr-o casnicie de peste 10 ani.Din cauza ca dragostea s-a diminuat semnificativ, persoana in cauza doreste sa se intoarca la acelasi sentiment si brusc se indragosteste de alta persoana.
Sunt foarte foarte multe cazuri de genul asta.
Sunt sigur ca in 7 din 10 casnicii, unul din ei practica adulterul cel putin o perioada, si dupa ii pare rau.Sau varianta a 2-a,ajunge la divort iar copilul va avea de suferit pentru ca nu-si are ambii parinti.

Parerea mea,este ca pentru o minoritate de oameni,o anumita categorie,este benefic sa aiba cat mai multe relatii pe parcursul vietii si sa se desparta constant. Fara copii.
Minusul,in cazul asta este singuratatea de la batranete.

Eu imi doresc copii,dar nu imi doresc o casnicie.
Dar ca sa ai parte de un copil, trebuie sa ai parte de casnicie.
Si nu as suporta singuratatea de la batranete.

In cazul asta, casnicia ar fi cea mai buna alegere.
Da si nu.
Pentru ca, o casnicie inseamna suferinta in ziua de astazi din cauza capitalismului.

De asta parerea mea este neutra inspre proasta.

Imi stiu parintii, imi stiu bunicii si toate rudele pe care le am.
O casnicie inseamna suferinta si viata traita in lanturi.

Cred ca depinde foarte mult de cine sunt cei doi soti, ce valori si principii de viata au, cat de mult se iubesc si se respecta reciproc, cata independenta sunt dispusi sa acorde unul celuilalt, ce ii tine impreuna.
Nu putem emite pareri generale despre casatorie, e absurd, exista si casnicii din dragoste, si casnicii din interes (financiar, social, dorinta de nu fi singur/de a avea o familie/ de a fi intr-o relatie legalizata cu celalalt parinte al copilului tau/copiilor tai).
Am, insa, in viata mea, un exemplu de casnicie implinita si frumoasa, asa cum oricine si-ar dori sa aiba: casnicia parintilor mei.
S-au indragostit la 20 de ani, studenti fiind, au trait doi ani de iubire totala, apoi s-au casatorit. Civil, doar, ca nu sunt oameni religiosi, niciunul.
Au urmat 41 de ani, de atunci si pana in prezent. Prin al 5-lea lor an de casnicie am aparut eu. Se iubesc cu patima si acum, dupa atatea decenii, cum putine cupluri reusesc sa o faca. Isi fac surprize, isi ofera daruri simbolice, fara niciun eveniment special, isi trimit peste zi sms-uri cu "Te iubesc!" cand sunt separati (ei lucreaza amandoi, in aceeasi universitate, dar se mai intampla sa fie mami acasa si tati la ore, intr-o zi, sau invers, depinde de cum au orarul). La plimbare, nu isi despart mainile aproape deloc. Se saruta in public. MI-au spus, fiecare pe rand, ca inca au acele emotii de adolescent indragostit cand urmeaza sa se revada dupa o absenta mai lunga (de exemplu, cand pleaca unul dintre ei intr-un proiect academic, pentru ca fiind in catedre diferite la Universitate nu prea au cum sa se sincronizeze). Au multe hobby-uri faine, si impreuna, si separat, pe care si le practica, au un grup de prieteni minunati, cu care ies, se distreaza, fac aniversari si petreceri si merg la teatru, la film sau la restaurant. Sunt interesati de foarte multe chestii, invata in permanenta unul de la celalalt si impreuna din carti sau de la alti oameni. Le place sa stea serile, pana tarziu, de vorba, sa se uite la un film, sa citeasca sau sa asculte muzica. Isi fac des complimente si declaratii de iubire. S-au certat de foarte putine ori, si niciodata nu au recurs la jigniri, violente, injuraturi, cuvinte urate. Se respecta chiar si cand discuta in contradictoriu. Isi ofera libertate deplina unul celuilalt (oricare dintre ei se poate implica, individual, daca asa simte nevoia/sau asa se creeaza contextul potrivit in orice activitate profesionala sau de timp liber pe care si-o doreste, fara ca partenerul sa incerce sa-l manipuleze sa renunte, desi amandoi stiu ca in acea perioada isi vor simti, reciproc, lipsa). Au incredere deplina unul in celalalt si isi sunt fideli. Nu au vicii (mami a mai fumat, in tinerete, dar dupa sarcina si nasterea mea, a renuntat). Impart si au impartit intotdeaua treburile gospodaresti, echitabil. Nu se critica unul pe celalalt niciodata in public, ncii macar in fata mea (a fiicei) sau a prietenilor apropiati, ba chiar se lauda unul pe celalalt si isi sct in evidenta partile bune si realizarile. Au o viziune despre viata similara si foarte compatibila, aceleasi valori, iar asta a contat mult in a crea o relatie fericita.
Deci, prin raportare la aceasta experienta, atat de cunoscuta si de draga mie, am o parere pozitiva despre casatorie. Dar stiu ca nu toate casatoriile sunt la fel, ca in multe dintre ele, cei doi traiesc iadul pe pamant: batai, injurii, viol marital, betii, consum de droguri, agresiuni si asupra copiilor, eventual si asupra altor membri ai familiei (parintii unuia dintre soti etc), adulter, distrugerea increderii in sine a celuilalt, renuntarea la propria persoana, la propriile visuri, hobbyuri, aspiratii profesionale, pentru ca asa iti impune sotul sau sotia. Despre aceste casnici, am o parere negativa si consider ca demnitatea acestor oameni care aleg sa traisca astfel mai poate fi salvata doar prin divort, pentru a avea sansa la o noua viata, diferita de cea in care se complac acum.
De asemenea, am o parere buna despre oamenii care traiesc in relatii monogame neoficializate, atat timp cat se iubesc, se respecta si isi sunt fideli reciproc. Stii, fericirea parintilor mei nu a venit din faptul ca au fost casatoriti legal, ci din sentimentele care-i legau si din modul in care au ales ei sa-si gestioneze relatia, sa se raporteze unul la celalalt. Sunt 99, 99% convinsa ca ei ar fi fost la fel de fericiti, s-ar fi iubit la fel de mult si ar fi avut o relatie la fel de frumoasa, echilibrata, tandra si profunda, daca toata viata lor ar fi ales varianta convietuirii intr-o relatie fara acte. deci, ce vreau sa spun, e ca nu casatoria e cea care e benefica sau nu cuplului, ci compatibilitatea, dragostea si respectul sunt la baza unei relatii de succes, nu u simplu certificat.

Mai bine nu...

E viata mea.

Asa as cere-o pe una in casatorie.

http://i.imgur.com/W0Hwuen.jpg

Eh, eu cred ca nu trebuie neaparat ca doi oameni ce se iubesc sa se casatoreasca.Practic, e doar o hartie fara valoare prea mare.
Fiecare cu ce-l doare (:

Am o parere foarte buna

Este cea mai veche "instituție"

O parere buna.