Ce părere aveți de faptul ca se derulează o ampla campanie de denigrare la adresa personalității lui Mihai Viteazul? Este interesant faptul ca aceasta campanie este susținută de istorici români (mai ales Lucian Boia, moldovenistul premiat la Budapesta).
Hai sa trecem direct în pâine.
Argumentele menite sa dovedească faptul ca Mihai Viteazul a fost un aventurier grec fără conștiința națională.
1. Tatăl său nu era Pătrașcu cel Bun, tatăl sau era Iane Cantacuzino, un grec plin de bani. Iar mama lui era tot grecoaica.
Sunt de acord cu faptul ca tatăl real al lui Mihai Viteazul era Iane Cantacuzino, dar mama lui reala a fost o româncă.
2. El n a fost cine știe ce strateg militar. Adică a pierdut bătălia de la Calugareni și a pierdut în fata polonezilor și austriecilor.
La Calugareni n a fost învins, asta e o minciuna de tip Lucian Boia. A învins la Calugareni doar ca nu a fost o bătălie decisiva. Totuși, a învins turcii decisiv la Giurgiu.
De asemenea, el a fost învins de Giorgio Basta datorita faptului ca a fost prea repezit (sa zic asa), el având victoria în mana. A fost prea repezit datorita faptului ca dorea sa i distrugă armata lui Basta în întregime.
De polonezi a fost învins din cauza faptului ca l au atacat imediat după ce a fost învins de Basta. Practic, el a trebuit sa se lupte cu doua imperii. E și logic faptul ca n a putut sa opună rezistenta (atenție ca Oltenia n a fost cucerita de polonezi).
Uitați câteva surse din perioada lui Mihai Viteazul care arata ca a fost un strateg cel puțin genial.
Scrisoarea căpitanului Albert Kiraly către principele Ardealului, Sigismund Bathory, despre bătălia de la Călugăreni (document din 24 august 1595): „În ceea ce-l privește pe Mihai, voievodul de aici, din Valahia, nu pot decât să îi aduc laudă cu adevărat, căci el este un militar excelent, bun și viteaz, ceea ce a dovedit cu fapta sa; el este cu credință față de creștinătate, nu aparent, ci din convingere, cu tot zelul. Alteța Voastră princiară îi datorează laudă dreaptă și cinstire.„
Edward Barton, agent englez la Constantinopol, îl informează pe Sir Thomas Heneage despre înfrângerea lui Sinan Pașa de către Mihai Viteazul (document din 7 noiembrie 1595): „Cu siguranță, prea onorate, că este un lucru demn de cea mai mare considerație și de glorie eternă că ceea ce n-au putut realiza cei mai mari împărați, regi și prinți, a izbutit Mihai, cel mai neînsemnat și mai sărac dintre duci, anume să învingă oștirile marelui sultan.„
Franciscanul Eustachio Fontana îi raportează cardinalului Cinzio Aldobrandini despre succesele lui Mihai Viteazul obținute în luptele cu turcii (document din 7 decembrie 1596): „Din Valahia se aude că Mihai ar fi luat Nicopolul, oraș situat dincoace de Dunăre și foarte aproape de aceste maluri. Se aude că oastea transilvană ar fi coborât în Valahia pentru a se uni cu cea condusă de Mihai, de al cărui curaj cunoscut s-au speriat într-atât turcii, încât când constată tot ce au pierdut armatele lor, lucrul acesta îl fac cu mare frică.„
Raportul lui Eich Lassota, șeful recrutorilor de lefegii, către împăratul Rudof al II-lea despre Mihai Viteazul (document din 31 iulie 1597): „Cât privește persoana acestui principe, el este un domn cu inima deschisă, viteaz, fără șovăire, doritor de isprăvi și care nu s-ar lăsa oprit în cale de nimic…"
Arhiducele Maximilian recunoaște că multe dintre faptele de vitejie săvârșite de Mihai au fost însușite, pe nedrept, de Sigismund Bathory, principele Ardealului (document din 25 septembrie 1598): „Alteța Sa a simțit în toate privințele sinceritatea, vitejia, și credința lui Mihai Voievod față de Maiestatea Sa imperială și a găsit că în acțiunile trecute multe au fost puse pe seama transilvănenului Sigismund Bathory, care în realitate au fost înfăptuite de el, Mihai; de aceea Alteța Sa va pune chestiunea la Maiestatea Sa care nu va lăsa nepdepsită fapta."
Eustachio Fontana îi relatează cardinalului Cinzio Aldobrandini (document din 17 octombrie 1598): „Răsună atât de puternic armele sale (ale lui Mihai – n.m.) încât despre aceasta informează și știrile cadiilor din Filipol, Sofia, Adrianopol, că dacă dacă nu se vor trimite în grabă ajutoare acelui oraș (Adrianopol – n.n.), el va cădea repede în mâna lui Mihai, ceea ce ar constitui un pericol real pentru Constantinopol. (…) Se pare că acesta provoacă o groază generală… (…) Confuzia și teama este atât de mare că din oră în oră se fac schimbări, împreună cu aga ienicerilor, în ceea ce privește conducătorii acestei armate îndreptată către Adrianopol, pentrua stăvili furia lui Mihai."
Ambasadorul Spaniei la Veneția, Inigo de Mendosa îi confirmă regelui Filip al III-lea știrile despre victoriile obținute de Mihai la sud de Dunăre (document din 21 noiembrie 1598): „Înfrângerea despre care s-a spus că a pricinuit-o Mihai Voievod pașalelor turcului a fost confirmată și înfățișată pe larg; anume că a luat Vidinul și Filipo și Nicopole, care este la două sau trei zile de Adrianopole și nu mai mult de șase zile de Constantinopol… din care pricină s-a răspândit o spaimă de necrezut în Constantinopol, încât turcii se cred aproape pierduți…"
Eustachio Fontana cardinalului Cinzio Aldobrandini despre unle fapte de arme ale lui Mihai (document din 24 iulie 1599): „Despre Mihai Voievod se cunoșate că este foarte puternic în Valahia. Și se bucură de atât de mare faimă, încât turcii se tem să nu fie bătuți, ca în trecut…"
Raportul comisarilor imperiali Mihail Szekely și David Ungnad către împăratul Rudolf al II-lea despre Mihai (document din 12 februarie 1600): „Ca generalissim, în problemele militarea ale acestor locuri (Transilvania – n.m.), voievodul este cum nu se poate mai bun… (…) …n-ar exista o biciușcă mai bună pentru nobilii transilvăneni decât el; ei tremură în fața lui și se tem și de umbra lui."
Scrisoarea lui Mihai Szekely către Ioan Barvitius, consilier imperial (document din 7 martie 1600): „Căci despre el nu se poate spune nimic altceva decât că este hărăzit succesului în război, este iute, este hotărât, viteaz și preocupat de planuri războinice."
Cred ca ne am înțeles.
3. A fost un oportunist care a profitat de Sigismund Bathory. Chiar asa? Serios? Pai Mihai a venit să-l detroneze pe Andrei Bathory, nu pe Sigismund Bathory. Apropo, Sigismund Bathory l a trădat pe Rudolf II dându-se cu turcii. Tot Sigismund nu l a sprijinit pe Mihai în campania anti otomana.
4.A fost un aventurier care umbla după bani.
Hai sictir! El deja deținea peste 100 de sate în Valahia. Deci, despre ce vorbim? Ce interes avea? De asemenea, mai avea un castel în Silezia. Putea sa rămână acolo cu banii furati din vistieria Munteniei, Moldovei și Ardealului. Dar ce bani a luat cu el?
5. El a chinuit țăranii români.
Logic ca a legat acei țărani de pământurile lor. El avea neapărata nevoie de bani pentru a-și acoperi costurile militare.
6. Nu avea conștiința națională.
Cred ca a auzit de termenul Dacia . A da, denigratorii ăștia trebuie sa știe ca Mihai Viteazul a încercat sa elibereze Pocutia și Banatul de sub dominația otomana/poloneza.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook