Sunt acei oameni carora le plac provocarile. Mai sunt si cei care fac grafiti la metrou si isi iau bataie de la paznici, uneori jandarmi. Adevarul despre cei care fac grafiti este acela ca daca nu ar fi exista paza, nu ar mai fi facut grafiti la metrou. De ce? Pentru ca nu ar mai fi existat nici o provocare, ar fi fost prea usor. Plus ca mai este si faima, nu doar adrenalina.
Bravo lor, am o parere buna, daca lor le place asa, este foarte okey, si daca isi asuma riscuri mari.
Poti fi si dependenti de adrenalina dar si ca e placerea lor pur si simplu chiar in absenta urcarii adrenalinei.
Ce e in filmul ala e nimic, am vazut altele cum sarea pe o margine de bloc la sute de m inaltime, sarea efectiv pe marginea care dadea jos, uluit am ramas.
E frumos ce au facut cei doi, chiar daca este perioculos.
Si nu cred ca se numeste dependenta de adrenalina, este pur si simplu... o pasiune de a lor. Doar pentru ca este riscant, nu ar trebui tratata in mod special (desi ar trebui ).
Da, m-as urca pe o cladire inalta. Cat despre echipament... nici nu stiu, cu echipament, oricum m-as urca. Cat despre lipsa lui... nu pot sa ma decid
Dependenți de adrenalină și de like-uri. Își riscă viața în aplauzele noastre din confortul de acasă. Foarte bine.
Dacă nu riști fără, nu riști nimic.
Dacă riști fără și crăpi, să-ți fie de bine.
Dacă riști fără și ajungi sus, ai învățat ceva.
Să trăiești, înseamnă să cunoști.
Să cunoști trebuie să înveți.
Să înveți, merită riscul extrem.
Despre asta este vorba la escalada fără asigurare.
Nu despre adrenalină. Asta poți avea și cu un trip cu LSD.
Pentru ca iti ofera o stare de satisfactie/implinire pe langa bust-ul de adrenalina. Vorba aia, "te face sa simti ca traiesti".