Dacă doar frumusețea este „umbra lui Dumnezeu", atunci lumina acestuia trebuie să fie ceva colosal. E ca atunci când umbra precedă purtătorul, înainte ca el să se arate, adică frumusețea este doar primul strat, deschiderea, spre sublimitate.
Așa interpretez eu citatul respectivei poete, despre care înainte nu mai auzisem. Demonstrează că are o gândire foarte profundă.
Prea multe metafore! Se refera la faptul ca natura si tot ceea ce cuprinde, este mana lui Dumnezeu unde si-a depus multa pasiune si a inzestrat orice cu frumusetea lui divina.