Stii care e problema la afirmatiile tale?
Ca tu te simti bine, implinita si satisfacuta ca sustii teorii anti avort. Dar nu iti pasa mai departe.
Nu tu suferi 18 ani, nu tu devii un parinte care nu isi doreste un copil si care nu il poate intretine, nu tu simti copilaria fara parinti, fara mancare, fara dragoste a miilor, sutelor de mii de copii abandonati.
Tu militezi pentru ceva online, te simti bine ca faci asta si nu vezi mai departe de tastatura. Realitatea e ceva mai complexa si mult mai dureroasa decat depresia unei mame care face un avort.
Iti pasa asa de mult.
Pune mana si militeaza pentru centre care sustin mamele singure.
Pentru organizatii care ofera consiliere economica, juridica pentru mamele singure.
Pentru organizatii care fac cursuri de educatie sexuala.
Pentru organizatii care sustin si infiinteaza orfelinate moderne.
Militeaza pentru asistentii sociali.
Militeaza pentru educatia mediului rural
Militeaza pentru pedepsirea aspra a parintilor abuzivi
Militeaza pentru educatie sexuala in mediul rural.
Cand ai rezolvat toate problemele astea atunci o poti milita cu sufletul impacat anti avort si atunci ai sa stii ca o faci pentru o sansa corecta si dreapta la viata a unui copil, nu pentrui propria satisfactie.
Nu știu boss, dar am cunoscut cazuri de oamenii care au ieșit cu retard mintal din casa groazei, iar alti chiar ar fi preferat să fii fost avortați. Până una alta nu e despre a-mi place ideea sa nu, ci e că avortul e un rău necesar. Dacă maică-mea ar fi avortat când era însărcinată cu mine, în spatele acelei acțiuni ar fi fost un raționament, până una alta eram un fetus n-am preferințe în pml.
E usor pentru barbati sa judece din simplu motiv ca ei nu sunt asa implicati, corpul lor nu e implicat nici cresterea copilui nu ii afecteaza, unii considera ca daca platesc o pensie alimentara si au facut datoria, sau chiar si in casnicie ei se implica mult mai putin, dar nu e deloc asa, un copil necesita multa atentie dar stim cu totii asta Avortul in sine il implica si pe el, pentru ca e si vina lui ca se ajunge aciolo doar ca ei nu isi asuma acest pacat. Daca o femeie care a ramas insarcinata la scurt timp dupa care a nascut primul copil, nu ii mai permite corpul o noua sarcina sau simte ca fizic si pshic nu mai poate sa o ia de la capat si simte ca daca face asta probabil va ceda psihic si nu va fi in stare nici de primul sa se ocupe ce e de facut? Am intalnit caz de genul asta. Sau alt caz ramane insarcinata la scurt timp dupa ce a inceput relatia dar el nu doreste si nici ea nu e pregatita. Ca discutie filozofica inteleg ce se spune dar realitatea nu e asa simpla
Domnu le Sadrian, de ce vorbești urat? E liber fiecare sa aibă o opinie. Eu va spun un fapt, în toate tarile civilizate avortul este legal, de ce oare? Eu din ceea ce am postat nu cred ca reiese ca consider avortul ceva bun sau simplu. Dacă mama mea făcea avort eu nu as fi știut asta. In fine. Nu încurajez avortul, e de evitat dar nu l as interzice. Sunt atâția ani în care a fost interzis, în comunism stiti foarte bine ce se întâmpla pe atunci, femei și medici închiși, femei care mureau de la infecții și asa mai departe. Dacă aveți opinia asta foarte bine, dar nu jigniți căci eu nu mi am permis. De ce oare toți oamenii agresivi cum sunteți și dvs au păreri radicale?
Am păreri radicale doar într-un singur caz.
Cănd se comite o crimă împotriva vieții având ca scuză drepturile omului. Doar atunci. Sunt agresiv cu criminalii. Legislațiile așa ziselor țări civilizate care participă la această crimă sunt criminale și ele. Să te gândești așa, ai avut o șansă să te naști. Nu aveai această șansă să îți exprimi acum opinia față de un lucru a cărui gravitate nu o înțelegi, dacă ciorile și câinii ți-ar fi mâncat trupul pe rampa de gunoi înainte să te naști, condamnată de legi civilizate.
anonim_4396 întreabă:
Dinamovistul101 întreabă: