Ce părere aveți despre formarea "bisericuțelor" când este vorba de un grup de persoane, fie el și puțin mai mare...gen elevii sau studenții dintr-o clasă, enoriașii unei biserici, etc?

Mie nu mi se par benefice aceste "delimitări", cel puțin pe de o parte. Mai ales pentru că anumite persoane mai retrase, introvertite, se pot simți excluse din acel colectiv.

Dacă priviți lucrurile cum le privesc eu, ce soluții credeți că există?

E absolut normal sa fie grupuri si grupuri, nu toti se pot intelege intre ei, nu toti se integreaza, oamenii au pasiuni diferite, placeri diferite, e absolut normal sa fie asa. Cu rusinea mori de foame, trebuie sa ai papagal sa stii sa vorbesti, sa te integrezi, si eu eram timid inainte si nu ma integram, asta era in generala, dupa am realizat ca nu ajung nicaieri si m-am schimbat, brusc devenisem vorbaret, sociabil si asa sunt si acum, ma integrez rapid intr-un grup, in special daca avem lucruri in comun. Trebuie sa stii sa-ti alegi oamenii, daca nimeresti un grup total nepotrivit iar nu e bine.

Solutia ar fi ca fiecare persoana sa gandeasca ca tine Dar din pacate, nu o sa se intample asta si noi nu putem schimba acest lucru.

Pe langa asta, cum am spus mereu, lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie. Chiar daca nu este ok si acele persoane se simt excluse din grup. Acest gand, poate sa se transforme in alt gand cand acele persoane o sa creasca, iar asta poate sa le influenteze in viata in diferite alegeri, sa fie mai bune sau nu, sa faca ceva sau nu, sa invete pe altcineva ceva sau nu, sa evite anumite circumstante de genul sau nu.

Da, ar fi frumos si ca toata lumea sa se inteleaga si sa se simta bine. Dar nu cunoastem aceasta alternativa. Nu as putea sa ma pronunt mai exact.

E normal sa se grupeze dupa fel de a fi, pasiuni si discutii.

"De fiecare dată oameni de valoare sunt singulari, jagardelele sunt unite"

Nu sunt ceva constructiv, eu unul asta am observat când am dat peste ele. Bisericuțele au o conotație negativă pentru un om care nu este alienat la cap, grupulețele pentru hobby-uri, cum ar fi grupurile anonime ori notorii de gameri, de artiști, de bodybuilderi, acelea sunt altceva, emana alta energie contactul cu ele. Bisericuțele sunt doar niste alcătuiri corupte, unde faci vrute și nevrute, în comparație cu grupurile, au niste diferente, chiar daca sunt insesizabile pentru mulți, să îți spună și un cadru didactic asta.
Ce soluții există? Nu există soluții, așa merge lumea, nu ai ce face.

Daca ar fi dupa cum spui tu nu ar exista nici comunitati locale si nici state.

Poți încerca să integrezi persoanele timide sau retrase, nu e asa complicat, mai ales dacă acele persoane sunt de treaba.

"Benefice" imi place cat de utilitar vezi problema asta. Sincer eu n-as fi atat de utilitar in privinta asta si as zice ca bisericutele sunt naturale omului. Intotdeauna o sa se intample asta cand vine vorba de oameni. E adevarat ca unii sunt mai introvertiti si se simt exclusi, eu insumi sunt introvertit, dar nu ai ce face. Nu poti obliga lumea sa stea cu toata lumea. Sincer mie nici nu-mi plac grupurile astea de oameni gen bisericute. Mai mult imi place sa stau cu un prieten sau maxim doi. Cred ca atunci e mult mai personala relatia inter-umana si oarecum mai naturala. Parerea mea.

Asa functioneaza oamenii. Nu poti sa legi relatii mai stranse cu 50 de colegi. Legi cu 4-5. Toti intr-un colectiv sunt uniti bla bla, dar mergi la bere cu 4-5, nu mergeti toti 50 odata, stii ce zic?

Una e un colectiv, colegi, colegialitate, amici. Alta sunt niste prieteni adevarati, cum vrei tu sa-i numesti. Sunt diferite tipuri de relatii. In interiorul unui colectiv se formeaza prietenii mai stranse intre un numar restrans de persoane. E normal sa-i excluzi pe altii din grupul vostru sau sa nu fi la fel de deschis, etc cu ei.

Persoanele introvertite isi gasesc prieteni ca ei. Mai retrasi cu pasiuni comune, etc. Isi formeaza si ei grupul lor restrans. Toti avem personalitati diferite. Cei care avem personalitatile mai apropiate, ne adunam, e logic.

Daca mie nu imi place fotbalul, ce sa interactionez cu cineva care e extrem de pasioant de fotbal si are doar fotbal in cap? Trebuie sa-si gaseasca pe cineva ca el. Sigur, suntem colegi, ne salutam, colaboram la nevoie, etc etc dar cam atat.

Cea menționată de Ioan: 1Ioan3:16, 18
Practicând învățătura Domnului Isus până și cel mai timid introvertit cu care vorbești nu se va simți inferior, nici în nesiguranță ci va înțelege că ești de partea lui, cel mai bun prieten.

Nu trebuie neapărat să te bagi în grupurile tuturor(dacă Biserica are 1000 de enoriași ce faci?), ci te poți implica în activități cu rezultat eficient, bun, pentru toată lumea și cei ce contează vor veni la tine.

Nu stiu, e grea intrebarea.

Persoanelor de aceeaşi vârstă sau de aceeaşi etnie le-ar putea fi mai uşor să se apropie unele de altele. Iar cei ce au preferinţe comune în ce priveşte destinderea petrec adesea mult timp împreună. Dar, dacă ceea ce ne apropie de unii ne îndepărtează de alţii, trebuie ‘să ne lărgim’ (2 Corintieni 6:11-13).
E posibil dacă:
Dacă vom fi atenți la necesitățile altora.
Dacă îi vom prețui la justa valoare.
Daca le vom recunoaște calitățile.
Dacă vom fi bucuroși că putem colabora cu acele persoane.
Dacă vom ține cont de necesitățile lor.
Dacă aceste " bisericuțe" vor fi un factor de inițiativă pozitivă asupra colectivului atunci ele sunt de dorit. Problema este când ele se creează nu neapărat datorită unor pasiuni comune, ci datorită unor interese comune.