Ce părere aveți despre o persoană, să zicem cunoscută vouă, care în societate are o conduită ireproșabilă, e diplomată în conflicte, nu critică oamenii degeaba, ci doar în mod constructiv (atunci când e cazul) și o simțiți sinceră, dar care cu cineva foarte apropiat ei (rudă, prieten) vorbește despre alții, criticându-i aspru și exprimându-se despre ei "idioata aia", "prostu' ăla", "nu-l sufăr pe ăla", asta făcând-o uneori la nervi, dar și atunci când e calmă?

Ce credeți, în intimitate (când vorbește cu ruda sau cea mai bună prietenă) își dă pe față adevărata "față" și părere despre terțe persoane?

Oricine zice cuvinte grele la nervi. Si eu am oameni la care tin, dar cand nu fac ce e ok imi vine sa ii trimit la plimbare.

E un om supărat, frustrat în sinea lui, și de aceea critica mult pe alții, nu mai vede parte frumoasa dintr un om. În public un om deștept va fi diplomat, toți avem un comportament diferit și încercăm să fim cu bun simt, asta nu e ceva rău, dar dacă in privat ești critic cu toată lumea înseamnă că ai o problema interioara, ai niște complexe și vezi doar negativul din om, dacă e doar cu câțiva nu e o problema asa mare

E o persoana obisnuita. Oamenii poarta in general masti in public.

Tendita de a fi foarte critic fata de altii apare fie atunci cand altii, la randul lor, sunt critici cu tine, fie atunci cand esti invidios din fire pe oricine si cauti sa le gasesti nod in papura si sa-i cobori valoric (de fapt, faci asta mai mult in ochii tai, ca sa te validezi pe tine, prin comparatie). Mai e o varianta, aceea in care cei criticati sunt doar dintre aceia cu care interactionezi direct, in activitatile zilnice, si din pricina faptului ca esti o persoana neasumata, lipsita de curaj, ai tendinta sa dai mereu vina pe ei pentru tot ce se intampla rau; psihicul nu accepta ca ar putea purta vreo responsabilitate sau vina, ar fi prea mult pentru el (cazul narcisistilor).