Ce părere aveți despre oamenii care aleg să locuiască singuri și izolați în pădure, deconectați de lumea modernă și de tot ceea ce înseamnă lux, inclusiv cei care nu poartă articole vestimentare pe ei ci doar lenjerie intimă făcută din plante și din frunze exact ca în urmă cu mii de ani, cei care renunță la mass media (tv, ziare, internet), cei care își petrec restul din viață locuind singuri în inima naturii, în rulote sau în barăci/adăposturi improvizate din lemn, lut etc și care se hrănesc cu insecte, plante și rozătoare? Ați accepta o relație de durată cu o astfel de persoană, într-un astfel de mediu? Vi s-ar părea mai frumos, mai interesant, mai natural un astfel de stil de viață sălbatic?

Buna! Cine accepta o relatie cu o astfel de persoana inseamna ca si ea ii seamana. Fiecare traieste asa cum doreste. Personal nu as vrea sa fiu departe de civilizatie si sa traiesc astfel.

Insecte? Cum să mănânci insecte? Plante? În pădure nu cresc plante comestibile; doar buruieni. Rozătoare? N-aș mânca șobolani nici să mă împuști.

Poate fi interesant dar o perioada foarte scurta - cateva zile, mai mult nu as rezista. O relatie in padure nu cred, e prea mult.

1.Părerea că fiecare este liber să facă ce vrea. 2. Nu. 3. Nu.

Fiecare persoana e libera sa trăiască cum dorește. Eu personal n as putea avea o relație, dar și pentru ei exista cineva. Pana la urma și natura are rolul ei.

Aici deja e vorba de probleme psihice.

Da, îmi plac oameni ce își fac o casuta sau cabanuta la munte, dar ce se comporta și mănâncă normal și mai ales poarta haine.Restul descrierii tare îmi suna mai de graba a om cu probleme psihice de care ar trebui sa te ferești.

Când un om se izolează de societate indiferent că e in mediul rural sau urban sau in cocina o face din cauza unor traume sau a depresiei, anxietății, schizofreniei în majoritatea cazurilor.

Cand descrii un pustinic, nu se mai pune in discutie o alta persoana care sa locuiasca cu el, fiindca nu este posibil, odata ce el a ales sa traiasca SINGUR!