Ce parere aveti despre parintii care nu dau libertate copiilor si ce efecte are asa ceva asupra lor?

Greșesc in totalitate. Încercând să 'protejeze' copiii, le fac mai mult rău, de fapt. Trebuie să existe un echilibru și în acordarea libertății, că nici prea multa nu este buna.
Mama ii spunea unui unchi de-al meu mereu "Ii tii tu în frâu, dar și când or scăpa, sa te tii. Dau de gust și îi pierzi de-a dreptul."

Couldn't have said it better. In fact i could have, just that i am too damn lazy

Ce intrebare buna, Endo
Le strica si copilaria, iar cand ies in lume devin niste terminati care habar nu au pe ce lume traiesc pentru ca au stat mereu in curul parintilor care nu i-au lasat sa faca nimic.
Le poate afecta deciziile in viitor pentru ca nu au putut sa iasa in lume si sa invete din experienta, nu vor cunoaste la fel de bine ce e bine si ce e rau, vor fi mai anxiosi si mai debusolati in general. Gen un copil care iese afara si are program pana la 6 dar toate chestiile interesante se petrec dupa ora aia, el simte ca pierde chestiile interesante si chiar asa e, se inchide in el, etcccc.
M-am plictisit, merg la tigara

O mare parte din comportamentul meu se datorează faptului că tatăl meu mă ținea în lanțuri când eram mică.Imi baga prostii în cap că nu trebuie să am încredere în nimeni, ca oamenii sunt periculoși si vor încerca să profite de mine.

E cea mai mare prostie pe care pot s-o faca.Ei sunt bineintentionati, dar nu reusesc decat sa-i constranga, sa-i faca sa devina antisociali.Nu poti sa-i tii inchisi in casa o eternitate.Si cand vor iesi in lume,fie nu vor reusi sa se adapteze,vor deveni depresivi,singuratici,fie vor incerca sa compenseze timpul pierdut, dorindu-si sa faca tot ce le-a fost interzis. Daca nu-i lasi singuri, sa invete sa se descurce, n-au sa stie niciodata ce e bine si ce e rau, n-au sa stie sa faca fata nici celei mai mici suferinte.

O data ce scapa din mana parintilor, se transforma in mici bestii fara creier

How about a round of applause, lazy a*s?

Go ahead.

Depinde ce presupune libertatea aia? nu e bine sa i faci totul pe plac ca ti o ia in cap, dar nici sa fi strict cu el, totul trebuie sa fie intr-un echilibru rational

Daca stiu ca au copii prosti fac foarte bine sa nu-i lase de capul lor. Nu de alta, dar la ce vad azi in jur clar unii au avut prea multa libertate la cata nesimtire si prostie colcaie.

Chiar n-am chef s-o ard ipocrit fair play/politically correct sa spun ca vai ce comunisti sa-si tina copiii in casa sa invete si numai cu fixatii antice, gen acasa pana la ora 22 si alte din astea. Astea-s alte bazaconii care n-au treaba cu subiectul de fapt.

Zicea unul ca sa lasi copiii singuri sa se descurce. Right, smartass. La ce mai faci copii daca tu stai in fotoliu la Kanal D si rontai pufuleti. De fapt, asta se si intampla azi cu generatia tableta. Atata libertate se vede, nicidecum lipsa ei.

Intrebarea asta chiar nu tine de Conversatii unde raspund toti astia carora abia le-au dat flocii la gura. E intrebare de Parenting pentru parinti.

E ok. ajungi sa fii respins de societate si s-o urasti, care de altfel e atitudinea corecta fata de oameni (ura). nu esti expus la mai nimic, deci sanse mai mici sa practici activitati nocive. cum n-ai treaba cu oamenii, pot sa-ti urmaresti idealurile si sa accezi la cunoasteri superioare si sa depasesti conditia banala de om.

Eu ii contrazic pe cei de mai sus. Eu sunt genul de copil tinut un frau si imi iubesc parintii pentru asta. Ii ador. Sunt perfecti. Eu pana anul trecut nu aveam voie sa stau noaptea pe drumuri, nici sa beau nici sa fumez nici sa am iubit etc etc. Apoi a inceput liceul si a trebuit sa ma mut cu chirie in alt oras. Si toti spuneau despre mine ca imediat ce o sa scap de acasa o sa ajung o panarama. Si am ramas la fel. O libertate redusa combinata cu multa comunicare si multe explicatii produce minunatii de copii la mine.

Modesta, ce sa zic.

Asta explica multe

Ce varsta ai acum?

16

Ce intelegi prin libertate? Daca te referi sa-i lase sa fumeze, sa umble prin cluburi de noapte, sa faca sex, sau sa ii lase sa faca ce vor fara sa le ceara socoteala atunci bine fac parintii ca nu acorda libertate copiilor. Nu ii lasa sa fie deviati pe drumuri gresite de persoane rau intentionate.

Nu am o părere rea, atât timp cât nu se abuzează;-). Acum, când stau să mă uit în urmă, înțeleg că şi dacă aş putea nu aş mai da timpul înapoi deşi eu am fost crescută diferit de mulți alți copii iar acest lucru s-a resimțit puternic la mine pe plan social însă cu toate astea nu regret.Nu atunci când văd ce vieți au alții, am învățat să apreciez mult mai mult ceea ce am şi să mă simt împăcată cu mine însămi.
Nu bat din palme să aplaud dar nici nu țin capul aplecat în jos atunci când ies în lume.If you know what I mean.

Unii si acum mai cred ca suntem pe vremea comunistilor, pe vremea cand Ceausescu si apoi Iliescu au fost presedinti.
Mentalitatea asta romaneasca din anii 70-80 inca exista!
Totusi nu e bine sa lasi fiul sau fiica sa faca asa ce vrea, adica sa fumeze sau sa bea de la 12 ani, destui astfel de copii cu parinti atat de retardati incat sa isi lase copii sa faca asa ceva, bine sunt si exceptii, fie nu stiu sau fie nu prea au ce sa le faca.
Dar totusi nu sunt de acord cu parintii aia si mai retardati care isi bat copii de la 12 ani doar ca au luat nota 8 la mate,destui astfel de retardati in Rromânia.
Oricum,multi au ramas cu gandirea aia"Tu trebuie sa stai acasa sa inveti,sa inveti, sa mananci cartea aia, ca ma faci de ras, rad astia de mine ca fiul meu nu o sa se duca la Oxford ca baiatul vecinului de la scara 2, sa stai sa inveti, sa aduci bani in casa, nu sa umbli dupa c..rve" si alte rahaturi de genul asta.
Intelegi ce vreau sa zic?

Parerea mea este ca ne limitam sub pretexte de genul "asa trebuie"; "asa e bine"; "asa e rau"; "asa se cere", fara sa observam ca limitarea informatiilor fie ele morale, sau sociale, sau de orice alt fel va duce la descoperirea lor si abuzarea lor mai tarziu. Limiteaza un copil sub pretextul ca "nu e bine" sa fumezi, iar mai tarziu el tot va fuma, dar pe ascuns si in exces.

Noi ca si oameni ne-am indepartat mult prea mult de a fi oameni, doar prin faptul ca ne limitam la a fi "oameni", iar ca si in exemplul dat de mine mai sus, facem exact opusul si in exces.

Acum, totul depinde de la copil la copil si cum percepe fiecare libertatea data de parinti. La mine spre exemplu mi s-au spus limitarile, dar nu am fost obligat sa le respect, tocmai de asta am reusit sa imi dezvolt personalitatea in diferite directii, si privesc oarecum lucrurile diferit de cei din jurul meu.