Relatiile umane sunt frumoase atunci cand realizam exact de ce fel de oameni avem nevoie in viata noastra si ei ne ajuta sa devenim mai mult, sa fim tot ce putem fi in sensul bun al cuvantului.
E normal sa ne si indragostim la varsta asta. Apar transformari in ce priveste organismul nostru, iar aceste indragostiri sunt simple reactii, efecte ale acestor transformari.
Important este sa intelegem ca e mult prea distructiv sa ardem etape cu un partener nepotrivit ( si cand etapele sunt arse prea repede, oricine e un partener nepotrivit).
E important ca de la o anumita varsta sa incepem sa socializam si cu sexul opus.
Insa daca e sa alegem sa avem un partener inca de la acea varsta, e important sa intelegem pana unde putem merge in apropierea noastra.
Si unde ne duce relatia respectiva e la fel de important. Vom fi cu siguranta mai visatori ca inainte, insa putem fi simpli visatori care nu sunt in contact cu realitatea, sau putem fi idealisti, care lupta pentru ca visele lor de pace, iubire si armonie sa se realizeze in viata reala. Asta se intampla cand esti incurajat de iubirea impartasita cu cei dragi.
Daca ne ajuta sa fim mai eficienti, e foarte bine.
Daca insa relatia respectiva ne face sa fim mai putin atenti la nevoile celor din jur si mai ales la nevoia noastra de a creste, de a intelege mai multe, e mai bine sa mai asteptam pana sa fim intr-o relatie.
De obicei varsta aceasta este o varsta potrivita pentru a cunoaste sexul opus mai bine. Pentru a vedea ca sunt lucruri care ne unesc, insa sunt si cateva diferente care trebuie intelese si apreciate, asa cum putem noi la aceasta varsta.
Abia mai tarziu, peste cativa ani este momentul in care sa experimentezi o relatie de cuplu. Pe la 16-17 ani cel putin.
Dar si aceasta relatie cu limitele ei.
Eu nu recomand apropierea intima excesiva mai devreme de 18-19 ani.
Si mai important decat aspectul de varsta, nu o recomand daca nu simti ca tot universul lucreaza pentru ca voi sa fiti impreuna.
Atunci cand apar incet, incet obstacole, nepotriviri, impotriviri ale prietenilor si familiei, rezultate proaste la scoala, distanta, diferenta de varsta, trebuie sa realizam ca nimic nu e intamplator.
Ni se transmite un mesaj si anume ca nu e momentul potrivit. Nu esti persoana potrivita. Nici partenerul nu e persoana potrivita.
Puteti fi la un moment dat. Dar nu acum.
Sunt multe de spus pe langa, insa e un subiect delicat.
Nu raspunsurile fac diferenta in viata noastra, ci intrebarile pe care ni le punem.
Eu unul nu am pretentia sa le stiu pe toate si nimeni nu ar trebui sa o faca.
Evolutia a fost posibila prin comunicare, prin impartasirea de idei si lipsa dorintei de a avea mereu dreptate pentru ca aceasta din urma duce la lipsa dorintei de a afla ce este adevarat si bun pentru noi.
Wow Cat ti-a luat sa scrii asta?
Habar n-am. Nu mi-a pasat. Am vrut sa se inteleaga cat mai bine ce vreau sa transmit. Sper ca mi-a iesit.
Eu una nu am nicio părere. Dar zic că e mai bine să ne trăim copilăria cum trebuie, fără băieți.
Relatiile la 12-13 ani isi au rostul, caci aceste momente sunt frumoase in viata copiilor cand nimeni nu ii bate la cap cu munca si se pot simti bine. Chestia cu tinutul de mana nu se intampla din cauza varstei mici, dar nimeni nu spune ca nu poti avea o relatie serioasa cu cineva, daca te-ai indragostit de cineva la 12 ani
Poate am doar eu impresia, dar te crezi cumva specială că ai cam aceeaşi vârstă şi nu faci ca mai toate fetele pe care le cunoşti, sau că nu făceai asta la 14 ani?
Dragostea e în esenţă, rutină, cred eu. Poţi să spui "te iubesc" din prima zi cuiva şi când ai 20 de ani, nu e exclus. Nu cred că vârsta te ajută într-o aşa mare măsură să înţelegi mai bine cum stau lucrurile.
Relatiile la 12-13 ani, nu-si au rostul... Ce faci la varsta aia? Te ti de mana, vorbesti pe mess, si atat, nu?
Nici de mana nu cred ca te tii.
Nu`si au rostul. Ce faci la 12-13 ani? Te ti de mana, vorbesc pe mess (fata in fata, nu cred ca au curaj), si cam atat.E inutil :d
anonim_4396 întreabă: