Ce parere aveti despre prejudecati? Cineva spunea odata ca, de obicei, acestea au un substrat metafizic si nu pot fii inlocuite decat prin alte prejudecati. Voi ce parere aveti?

Eu am foarte multe prejudecati cu care lupt mereu.Asa e, cu fiecare zi sunt tot mai multe

In ce ma priveste, odata ce am constientizat ca o anume atitudine, pe care o adopt la un moment dat, se datoreaza prejudecatii, o elimin pe loc.Reusesc astfel sa gandesc liber. Cel putin asa cred, insa uite ca intrebarea ta imi strecoara in minte o usoara indoiala:oare chiar n-am in acest moment nicio prejudecata? M a scrutez cu atentie si uite ca ceva pare sa se iveasca:chiar in dimineata asta mi-a cazut sub ochi o intrebare despre sexul oral.Si dintr-odata ceva ma dezgusta, fiindca eu cred ca Dumezeu ne-a dat fiecare organ cu scopul lui, important pentru existenta, iar deturnarea acestuia mi se pare perversiune.Sa fie acest dezgust si aceasta atitudine generata de o prejudecata? Tu ce crezi?

La inceput exista o prejudecata oricat de drept ai fi dar incerc sa nu le ascult si nu imi fac o parere despre o persoana sau o situatie doar dupa ce o analizez cu atentie pana atunci stiind ca tot ce gandesc este incorect.

Nu cred ca a scapa de o prejudecata musai a fi inlocuita cu o alta avand in vedere ca este o idee preconceputa. Cunoasterea reala a faptelor inlatura prejudecata pe care cineva si-o face cineva asupra unui lucru.Prejudecatile sunt cel mai adesea eronate.

Pararea mea, pur personala este ca depinde de educatia primita si de felul in care te integrezi in societate. Daca tu iti cladesti viata dupa "ce spune lumea", gresesti. Comporta-te, gandeste asa cum esti, in stilul tau.

Cum sa scapi de prejudecati

Daca EI merg acolo, e clar ca nu avem ce cauta în acel loc! - iti suna cunoscut? Nu esti prima si nici ultima persoana care are prejudecati. Tu judeci prejudecatile?

Nascute din diferentierea NOI si CEILALTI, prejudecatile apar fie ca vrem, fie ca nu. A încerca sa li te împotrivesti poate însemna sa negi o parte din tine. Nu e mai putin adevarat ca avem o serie de beneficii care „atarna" greu în balanta cand vine vorba de stereotipii si prejudecati: ne ajuta sa ne pastram apartenent a la grup, ne scurtcircuiteaza gandirea, pentru ca nu mai e nevoie sa facem un efort ca sa cunoastem persoana din fata noastra, cand prejudecata ne ofera „profilul" ei de-a gata, si sa nu uitam cat de mult ne place sa ne simtim mai buni (sau macar altfel) decat altii.
De ce avem prejudecati?
Atunci cand afirmi despre cineva ca are anumite caracteristici fara sa îl/o cunosti, ai o prejudecata. Daca te întreaba cineva, cel mai probabil ai spune ca prejudecatile sunt ceva gresit, caracteristic pentru oamenii limitati sau învechiti, care nu au o viziune de ansamblu asupra lumii moderne. Felicitari! Tocmai ai mai emis o prejudecata. De fapt, chiar daca sunt foarte „vitregite", prejudecatile au dainuit (si înca cum!) pana în zilele în care, desi avem teleconferint e transatlantice, ne luptam cu gripa porcina. Asa ca, daca prejudecatile ar fi fost complet „nefolositoare", mai mult ca sigur ca ele ar fi disparut din alcatuirea omului modern. Totusi, prejudecatile au si ele un rol. Ne ajuta sa ne „descurcam" în marea diversitatii umane. Prejudecatile sunt, de fapt, un caz particular de stereotipie. O prejudecata este adesea o atitudine negativa fata de un loc, un obiect, o persoana. Cumva, desi pare paradoxal, prejudecatile si stereotipiile ne ajuta sa facem fata mai bine situatiilor sociale. Pana la urma, prejudecatile sunt o modalitate de a ne pune în garda fata de potentialele reactii si comportamente pe care le pot avea altii fata de noi. Cel mai adesea, prejudecatile se nasc din teama de necunoscut. Putem sa pre-judecam doar înainte de a cunoaste. Adevarul e ca ne simtim bine atunci cand cunoastem o situatie, o persoana, o conjunctura; noutatea, cel mai adesea, ne pune în alerta. Într-un fel, e firesc sa fie asa, ca reminiscenta a vremurilor cand omul înca traia în pesteri - orice nou stimul aparut putea fi un pericol, asa ca cel mai bun lucru era sa fie tratat cu suspiciune. Asa se face ca
prejudecatile pot fi un lucru bun, cand ne protejeaza în fata unui real pericol. Daca (prin absurd) ai umbla noaptea printr-un cartier marginas si ai observa de la distanta un grup mare de oameni agitati, presupunerea ca ar putea sa ti se întample ceva rau te-ar face sa-i ocolesti, si nu sa treci pe langa ei si sa le faci cu mana prieteneste.
Ce e înainte de prejudecata?
Prejudecata vine adesea din confruntarea cu o raritate. Un exemplu destul de elocvent este unul ce tine de o prejudecata alimentara. Noi, europenii, avem o prejudecata alimentara în ceea ce priveste lacustele. Simplul gand ca am putea degusta insecta biblica ne provoaca celor mai multi dintre noi scarba. Totusi, pentru locuitorii din Africa, acest fel de mancare este obisnuit. Într-un fel, prejudecatile ne protejeaza de lucrurile cu care nu suntem familiari, din simplul motiv ca e mai „sigur" sa fii înconjurat de oameni pe care îi consideri la fel ca tine, sa mananci ceea ce stii ca nu îti face rau, sa pleci în concediu într-un loc unde tii ca te vei simti bine etc. Si asta e valabil într-o anumita masura si pentru prejudecati mai „grave" decat cele alimentare. De exemplu, prejudecatile rasiale sunt fundamentate, de fapt, pe ratiuni ce tin de economie, identificare si putere. Aceia care au prejudecati fata de anumite comunitati sunt, cel mai probabil, conformisti. Înclinatia spre liniaritate e data si de o anume doza de anxietate (sociala). Învatam de mici ca e bine sa fim ca majoritatea, ca a iesi în evidenta nu e neaparat un lucru bun. Suntem martorii prejudecatilor înainte de a apuca sa judecam noi însine. Prejudecatile sunt învatate prin identificare cu membrii anturajului nostru. În copilarie, le vedem la persoanele investite cu autoritate din jurul nostru, le imitam si ni le însusim. În adolescenta, ne
Cum sa scapi de prejudecati

schimbam (radical) sistemul de valori, care uneori devine diametral opus fata de cel al parintilor si similar cu cel al prietenilor. Puternic sustinute emotional si rationalizate în timp cu argumente logice, prejudecatile sunt permanent în jurul nostru atata timp cat traim în comunitate. Depinde de la caz la caz cat de propice e sau nu terenul pentru o anume prejudecata. Un alt punct de contestatie fata de prejudecata este faptul ca e foarte greu de condamnat, pentru ca are o natura destul de vaga. Pe cand discriminarea este evidenta, pentru ca se refera la condamnarea unui comportament, prejudecata este orientata spre valori, principii si se materializeaza în atitudini, ceea ce face dificil de contestat, dar si de sustinut prejudecata.
Partea intunecata a prejudecatilor
Nu e greu de intuit care e reversul medaliei: cand avem o prejudecata, riscam sa pierdem ceva înainte de a fi apucat sa îl cunoastem. Asa putem trece pe langa ocazii de experimentare si de cunoastere cu care cine stie daca ne vom mai întalni: începand de la feluri de mancare mai exotice pana la locuri de petrecere a timpului liber si ajungand pana la persoane interesante. Prejudecatile ne blocheaza accesul spre experiente si contacte pe care ni le refuzam la un moment dat. Nu putini sunt aceia care, oferind o sansa unei persoane pe care o desconsiderau fara sa o cunoasca sau acceptand sa mearga într-un loc pe care îl considerau cu totul nepotrivit cu stilul lor, ajung sa îndrageasca persoana si sa prefere locul altora dinainte cunoscute. Sindromul „cum de nu am facut asta mai devreme?" are, bineînteles, si exceptii, care vin sa dovedeasca faptul ca prejudecatile nu sunt mereu nefondate. Important este sa ne permitem sa avem exact numarul si genul de experiente si contacte sociale care ne multumesc la un moment dat, fara a uita sa ajustam periodic gradul nostru de deschidere fata de lume. Pentru ca totul este în schimbare.
Cum sa faci sa fii open-minded?
E mai mult o atitudine, o stare. Nu exista o reteta a omului perfect echidistant. Tot ce poti face este sa fii într-o foarte buna relatie cu tine însati. Daca te accepti asa cum esti, lucrurile vor veni mai mult de la sine. Cu cat ai mai multe lucruri sa îti reprosezi (fie ca îti dai seama sau nu), cu atat vei fi mai predispusa sa vezi paiul din ochiul altora prin prisma parului din ochiul tau. Sa încerci sa simulezi lipsa prejudecatilor poate fi la fel de periculos: dincolo de faptul ca „se vede" de la o posta cand încerci sa fortezi o atitudine pe care nu o ai, risti sa îti pierzi din credibilitate. A nu fi în acord cu principiile tale doar ca sa „dea bine" nu va face decat sa te afunde mai mult în confuzie, si nu sa te ridice deasupra. Asa ca, probabil, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa fii în acord cu ceea ce simti si ceea ce crezi, chiar daca asta nu e mereu „politically correct". Asta nu înseamna ca trebuie sa fii înversunata în atitudinile tale vizavi de anumite principii, oameni, grupuri. Doar ca e mai corect fata de tine si fata de ceilalti sa îti exprimi opiniile, si nu sa le ascunzi. Ideal este sa ramai în contact cu tine si sa stii clar unde stai si ce vrei.
Si creierasul are prejudecati
Cand privim o persoana fata de care avem o prejudecata, creierul uman proceseaza imaginea ca si cum am privi un obiect, si nu o alta fiinta umana, conform unui studiu realizat de Universitatea Princeton.
Autor: ANDREEA DIRZU, psiholog

Prejudecăţile sunt înlocuite, dacă ai ocazia de... "post-judecăţi". Spun, dacă ai ocazia, pentru că de multe ori nu apuci să cunoşti suficient de bine "ţinta" prejudecăţii ca să-ţi poţi forma alte păreri; aşa că rămâi la ce credeai iniţial, la prejudecată. Dacă au substrat metafizic sau nu şi dacă pot fi înlocuite doar prin alte prejudecăţi, e o chestiune mai complicată. Ai putea să consideri că niciodată nu cunoşti ceva sau pe cineva în mod absolut, iar pe măsură ce ajungi să cunoşti din ce în ce mai mult, îţi formulezi diferite opinii, ai diferite feluri de a judeca acel lucru sau acea persoană. Aceste opinii ar putea fi considerate "prejudecăţi" în raport cu opiniile tale de mai târziu, când vei ajunge să ţi le rafinezi pe unele, iar pe altele să ţi le schimbi radical. În acest model recursiv al cunoaşterii, orice opinie este o prejudecată, pentru că ori nu te opreşti din a cunoaşte mai mult şi a-ţi formula noi păreri, ori nu mai urmăreşti evoluţia în timp a ţintei prejudecăţii tale şi orice părere pe care ţi-ai format-o despre acel lucru în trecut nu mai e valabilă în viitor din cauza schimbărilor care au avut loc.

Prejudecati avem multi dintre noi. Nu tine de metafizic ci de educatie e parerea mea. De inlocuit se inlocuiesc cu toleranta, de preferat, si nu cu alte prejudecati.