Ce părere aveti despre următorul paragraf?
"Budiştii spun ca dacă atunci când întâlneşti o persoană îţi bate inima mai tare şi ţi se înmoaie genunchii, iar raţiunea nu mai există, atunci acel cineva nu este "sufletul tău pereche". Atunci când îţi întâlneşti "sufletul pereche" simţi cum te cuprinde calmul, toată agitaţia interioară dispare, apare senzaţia de linişte şi armonie."
Credeți ca este adevărat? Voi v-ati întâlnit alesul/aleasa? Daca da, ce ati simțit?
Pot afirma că, în cazul meu, e adevărat în proporţie de 99%.
Eu am fost acum câţiva ani îndrăgostită de un tip care era agent de pază la un supermarket din oraşul meu, şi de fiecare dată când îl vedeam, mă cuprindea acea stare de calm, linişte interioară, îmi însenina ziua. 
Dat fiind că era logodit şi nu voiam să afle că-l plac, am ţinut în tăcere atracţia mea pentru el.
Nu a aflat niciodată că-l plac.
Era o dragoste curată, neegoistă, aşa cum trebuie să fie, căci atunci când s-a însurat, ce-i drept, am plâns că ştiam că nu va fi al meu, dar ştiind că şi-a ales o fată de treabă, m-am bucurat că am, ştiu că o să-i fie bine alături de ea.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Este adevarat, practic dragostea la prima vedere in care multi nu cred, pentru ca nu sunt capabili sa simta asa ceva. Multe persoane raman intr-o relatie ani, chiar daca nu mai simt nimic din a doua saptamana... ciudata societate
RăspundeDa, așa tind sa cred și eu. Pentru ca acea "sparkle" dispare la fel de repede pe cât apare. Cred ca totul se bazează pe luarea etapelor pas cu pas, intr-un mod matur. Și de fapt poate asta e dragostea adevarata, sa nu îți pierzi capul.
Răspunde Daca este adevarat nu dispare atat de repede si partea buna este ca se poate aprinde la loc scanteia. Pas cu pas este cel mai bine, asa zic.
Depinde de la caz la caz presupun eu din ce am trăit o data ce a disparut scânteia, nu prea a mai putut fi reaprinsă. De asta poate, o persoana cu care nu simți acea scânteie dar totuși aveti o conexiune poate fi ceva reușit. Never know...
Depinde si de la caz la caz. Eu zic ca va fi ceva reusit, difera de la om la om pana la urma.
Suflele pereche nu există, relațiile sunt nu se nasc din neant, se creează în timp necesită o mult efort și un munte de răbdare să clădești o relație, și trebuie și mai multă putere de caracter să o menți. Compatibilitatea se creează, da elementele există în caracterele omului, dar o relație nu e scrisă în stele sau stabilită divin, pur si simplu întâlnești o persoană, și dacă puii puțin efort, și ea are aceleași intenții ca ale tale, lucrurile funcționează, dar în viața reală relații se bazează pe încercare și eșec, ne lovim de respingere sau despărțire, dar asta nu e un capăt de lume, ce nu te omoară, te întârește. O cunoștiință mi-a zis următorul lucru: Când viața te lovește și ești la pământ, te ridici, te scuturi și mergi mai departe chiar dacă doare. După o furtună oricât de violentă ar fi, mereu se arată soarele, la fel e și în rahatul ăsta de viață, durerea la fel ca și fericirea e temporară, cele două stări alternează și sunt formate din clipe.
Cât despre budhism, nu e my thing, e o ideologie anti-pasiune, anti-atașament, și din punctul meu de vedere anti-viață, nu prea diferențiez budhismul de creștinism, din punctul meu de vedere ambele sunt ideologii toxice.
Hmm, nu știu de ce ai părerea asta. Eu am observat ca nimic in viata nu este întâmplator. Sunt oameni cu care legi o legătura din prima și cu alții oricât ai incerca nu ajungi la prima varianta. Da, bineinteles ca e nevoie de munca din partea amândurora ca relația sa funcționeze pe termen lung, pentru ca apar diferite piedici care ii pun la încercare pe parteneri. Daca budismul și creștinismul ți se par toxice, tu după care ideologie te ghidezi in viața?
După niciuna,, am ajuns la concluzia că viața nu are un scop special, ea e făcută să o trăiești, să te bucuri efectiv de Existență înțelegi ce zic. Dacă există un scop universal acela e de a trăi, de a te reproduce și a muri, orice altceva e un scop subiect, și nu înseamnă că un scop subiectiv e ceva rău.
Da sunt oamenii care legi legături din prima, pentru că ai puncte comune cu ei, fie experiențe similare, fie concepți similare, dar nu e nimic predestinat aici. Viața e haos, sau ordine, depinde de perspectivă, dar haosul e parte din ordine, și ordinea e parte din hazard. Când despre viața în sine, viața, în special cea amoroasă se bazează pe încercare și eșec, iar eșecul deseori doare, dar de cele mai multe uneori ori dacă suntem deștepți învățăm din greșeli noastre, iar asta ne ghidează în cele din urmă la succes.
Cam plictisitor așa pur și simplu sa trăiești și sa nu crezi in nici un lucru. Nu prea ai mister in viața ta. Adică ne naștem, facem copii și murim. Ok și restul întrebărilor? Nu ai nici o curiozitate despre nimic? Nu cred ca as putea trai așa. Și cum se face ca unii rămân cu aceeași pereche toată viața? Cum de alții au parte de eșecuri peste eșecuri și alții nu? Cei care nu au eșecuri din ce învață? E puțin contradictoriu.
Prietene, ba din contra am mister în viața, de asta nici nu îmi pun prea multe întrebări filosofice, am înțeles că unele lucruri oricât ai vrea nu le poți înțelege. Curiozitați? Am despre multe, dar nu, nu consider viața ceva banal, din contra faptul că nu există vreun scop predestinat îmi dă libertate de a alege ce vreau să fac în viață, și cu viața mea. Viața e un mister în sine, dar cea mai bune contemplare a misterului, e să te bucuri de ea. Cum se face că unii au aceeași pereche? Pentru că știu să gestioneze anumite lucruri, oamenii nu sunt egali, experiențele diferită, modul în care ne gestionăm relațiile diferită. de-asta un om poate menține o relație toată viața, iar altul și va fragmenta relațiile, unul are succes, iar altul nu, cum am zis hazardul, dacă te uiți la scală mare, dacă te uiți mai atent e un tipar, acțiunile pe care le facem, determină cine suntem, și ce se întâmplă cu viața și cu relațiile noastre. Cât despre cei care nu au eșecuri? Nu există așa ceva, viața nu e perfectă, deci nu există vreo persoană care să nu fii avut eșecuri, să nu fii avut pierderi, sau să nu fii făcut greșeli, dar există persoane care persistă în eroare, pentru că nu văd eroarea, și mai există persoane care văd eroarea, își dau seama că au greșit undeva, și dau seama unde au greșit, și încearcă să numai repete data viitoare greșeala. Asta e diferența între cei care ajung într-un final la un succes, și cei care nu ajung.
Prietene, simt ca ne îndepărtăm de la subiect. Oricum e viziunea ta asupra vieții, eu nu pot sa îți schimb percepțiile așa cum nici tu nu poți sa le schimbi pe ale mele. Ti le respect și atât. End of story.
Cred că e adevărat, în funcţie de definiţia "sufletului pereche".
Poate. Ideea e că nu prea ai de unde să ştii că e aleasa sau nu până nu ajungi la bătrâneţe şi încă e lângă tine.
Simţire? Te simţi ca un copil când primeşte un cadou pe care şi-l dorea de mult. O stare sinceră de exaltare interioară care îţi amplifică puterea, încrederea şi cel mai important... speranţa.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
