Ce parere aveti despre? Va place?
Se spune că oamenii se tot schimbă, însă amintirile rămân aceleaşi… mai ales cele dureroase.
Adeseori, încercăm să ne convingem pe noi și pe ceilalți că trecutul a rămas în urmă, că toate lacrimile s-au uscat și că toate rănile s-au închis.
Nu știm dacă e așa. Nu știm dacă depășim cu adevărat unele momente care au lăsat urme adânci în sufletele noaste. Nu știm dacă o inimă rănită și tot bandajată cu arome de iubire mai poate iubi la fel de mult și de frumos. Nu știm când și cum ne moare iubirea și nu știm cât timp trebuie să treacă pentru a spune că te-ai vindecat de tot.
Aţi simțit vreodată că nu iubiţi de ajuns? Aţi primit mai mult decât aţi reușit să dăruiţi înapoi? Aţi avut vreodată senzația de deja-vu și va cuprins panica?
Voi aţi simțit toate astea? Aţi crezut că aţi lăsat totul în urmă, dar umbrele poveștilor trecute și-au pus amprenta și pe prezentul vostru. Nu v-au dat pace. V-au făcut să vă simţiţi incomplet(ă), defect(ă), ciudat(ă). V-au făcut să vă simţiţi vinovat(ă) și egoist(ă). V-au impus limite de iubire?
Când ți-e teamă te simți vulnerabil și nesigur. Ți-e teamă să iubești, ba chiar ți-e teamă și să te lași iubit, de parcă aștepți ca istoria să se repete din nou.
Otrava iubirilor apuse te amărăște. Te schimbă. Te îngrădește.
Încercaţi medierea! Încercaţi să remediaţi ce aţi distrus fiecare în sufletul celuilalt…
V-aţi schimbat. Aţi iubit în mai multe moduri, de fiecare dată altfel. V-aţi lăsat purtat(ă) pe aripi de tandrețe, aţi crezut vorbe mincinoase și aţi alergat către brațe care să vă iubească. Dar de cele mai multe ori tot singur(ă) v-aţi simțit. Lucruri care trebuiau să vă împlinească, v-au adus neîmpliniri și regrete. V-au terfelit încrederea și v-au murdărit iubirea. Au pătat-o.
Sunt momente în care primim răspunsuri la întrebări pe care nu le punem și momente când căutăm răspunsuri la întrebări pe care ni le punem, dar pe care le găsim târziu, târziu…
Cred că iubirea se învață mereu și cred că fantomele trecutului ne bântuie multă vreme. Și mai cred că trebuie să ne lăsăm iubiți și să ne urlăm nesiguranțele și neîmplinirile în singurătatea celor 4 pereți ai camerelor noastre. Doar acolo.
Să mediem. Să ne lăsăm mediaţi. Să remediem ce am distrus. – Se numește supraviețuire.
E cam trist ce scrii tu aici. Si, daca scrii toate astea, e clar ca ai trecut prin niste experiente dureroase. Dar, cred ca esti constienta ca nu se poate generaliza, nu toti trec prin astfel de experiente. De aceea ar fi bine sa iti raspunda cineva care a trecut prin ceva asemanator; nu eu. Dar, fiindca tot am citit postarea ta, incerc sa iti dau totusi niste sugestii. In primul rand, nu te mai interesa de carti cu vampiri. E doar o parere personala, tu poti sa faci ce vrei. Pe urma, incearca sa nu dramatizezi prea mult. Stii ca totul e prin comparatie. Daca ai un accident si iti pierzi o mână, zici: ce bine era cand le aveam pe amandoua! Gandeste-te ca sunt oameni cu adevarat nenorociti. Unul care e in inchisoare, de exemplu, condamnat la multi ani sau poate pe viata. Ce viitor mai are el? Si ce sens mai are viata lui? Nu libertate, mancare proasta, il violeaza aia...vai de capul lui! Sau altul e handicapat, sta in pat, paralizat. Tu esti intreaga, ai maini, picioare, ochi, urechi. Ai libertate, iti alegi mancarea care iti place, te invarti printre oameni, iti cauti prieteni, mai scrii pe TPU. Lasa trecutul in pace. Priveste prezentul si viitorul cu incredere, traieste-ti viata cat de bine se mai poate. Ranile alea cu timpul se duc. Daca nu dispar complet, oricum se micsoreaza din ce in ce mai mult. Si apoi, gandeste-te si altfel. Cine suntem noi, asa de importanti de trebuie neaparat sa avem parte de impliniri si fericire? Spunea cineva aici pe site ca viata e un sir de evenimente cu sfarsit tragic. Foarte sugestiv! Pana la urma, si ala fericit si ala nefericit ajung tot sub pamant. Nu e cu nimic mai castigat unul decat celalalt. La fel, atat bogatul cat si saracul ajung tot acolo. Nu te stresa inutil. Ia-o mai usor. In lume sunt probleme mult mai grave. Se pregateste un razboi nuclear, se degradeaza calitatea alimentelor (in ritm rapid), se epuizeaza resursele, iar identitatea noastra va deveni probabil un simplu numar. Bun, am scris destul, poate chiar prea mult. Bucura-te de ce ai!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Acum e vremea sa ne iubim meseriile. Omul nu se iubeste asa cum trebuie, a facut prostii apoi vrea sa faca o uniune cu cineva dar aia nu se numeste dragoste buna e un fel de moft pentru reproducerea umana.
Răspunde
M-am întrebat pe mine însumi dar încă nu-mi pot răspunde.
P.S Și acum să pun întrebarea la favorite.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
