Un copil indoctrinat de adventiști(sunt vecini si rude ale mele destul de indepartate), influențat de absolut tot(așa sunt toți copiii in schimb).
Nu prea pot spune mare lucru, la 12 ani nu prea ai personalitate si nu gândești pe cont propriu ci doar influențat de alții continuu.
In schimb, copilăria mea a oscilat intre perioade extrem de fericite care îmi dau o nostalgie imensa acum si intre perioade foarte foarte nasoale.Nu dau detalii la capitolul ala.Multi oameni care au trăit experiente de genul cunosc despre ce e vorba.
In orice caz, am fost dintotdeauna introvertit si timid.Si acum mai sunt timid dar nu chiar așa.
Nu am fost prostit de calculator,in schimb, cum majoritatea din generația mea sunt.
Mi-au plăcut jocurile video, de când m-am născut ma jucam împreună cu taica-meu,, am crescut cu calculatorul, dar întotdeauna am știut sa ma limitez si sa nu ajung un robot din cauza lui.Astfel,mi-a plăcut natura de mic si cea mai mare parte a timpului o petreceam in natura.
Stiu ca nu e o întrebare despre copilărie, dar spun ca as mai repeta-o la infinit.Perioada de glorie a copilăriei, de la 5 pana la 13 ani. După 13 ani am început sa cunosc din lume din păcate.
Si eram obsedat de pisici.
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Mie mereu mi-a plăcut să îmbin realismul cu visatul. E un echilibru greu de menținut ce e drept. Trebuie să fii mereu în stare să te trezești la realitate când e nevoie.
Eram mai visator ca niciodata,, maturizarea s-a petrecut in cele din urma.
Ce nebunie e acum pentru locurile de ucl, dementie curata!
Eram mai prost, timid si emotiv.
Aratam mai naspa si imi petreceam ziua ori la scoala/teme, ori pe jocuri.
Eh, presupun ca in 5 ani se schimba multe... 
Sunt complet schimbat fata de cum eram atunci. Singurul lucru negativ este ca nu "inghit" anumite tipuri de persoane si ma enervez repede cand sunt in preajma lor, fapt pentru care am anumite persoane care ma detesta.
Am fost mai tanara, mai vesela si am crezut ca pot atrage ceva in viata mea ce credeam ca am nevoie adica dragoste.Momentán cred ca e mai bine singura decat sa atrag un om nepotrivit.
Îmi pare rău. Nu cred că e un sentiment tocmai plăcut să vezi cum tinerețea te abandonează încet, încet odată cu momentele oferite de aceasta.
Vad ca chelski a facut egal,, dar tot nu o mai intrece nimeni. Locul 2 sa-l luam, restul nu mai ma intereseaza. Bayern ne da bataie grava miercuri si se termina si ucl acolo,, mai avem cupa pe care trebuie s-o castigam/
Prin asta trece toata lumea, si nu asta e problema cea mai mare ca daca iubesti si esti iubit nu conteaza anii.Veselia m i s-a dus pentru ca nu mai am in jurul meu oameni fericiti care sa ma incarce de energie pozitívan toata lumea are probléme societatea asta traieste de pe o zi pe alta dar sunt mii de oameni care simt ca asa nu mai merge si ies impotriva frigului in strada.
Mai naiv, incult, incapatanat, deschis, paranoic, nesigur, snob, spiritual, curios, vesel et ţetera
Curios e că majoritatea s-ar considera atunci mai naivi. Mă întreb cum ți-ar răspunde cel din trecut la asta xD.
Nu mi se pare curios, mi se pare normal. nu scapi de naivitate decat cand mori
Depinde ce grad de naivitate. Nu toți evoluează într-un mod pozitiv.
Poate tindem la lucruri ce avem impresia că ne vor aduce binele dar nu realizăm de fapt că ne vor aduce răul. Nici măcar nu realizăm mereu ce e mai bine pentru noi. Ajungem poate să regretăm un lucru ca după ca un efect al aceluia să ne bucurăm că am ales așa, totuși. Viața e complicată și eu cred că niciodată nu vom știi ce posibilități am ratat atunci când am ales să mergem pe un drum sau să îi știm cu adevărat toate consecințele.
Ce legatura are asta? lol. nu tinzi la a deveni un om care sa evolueze negativ in ceea ce priveste naivitatea
Făceam o referință generală. Degeaba tinzi la ceva, nu înseamnă că vei ajunge la ce tinzi. Viața este plină de aspecte iluzorice. Chiar și când nu crezi că ești naiv, păi atunci ești cel mai rău prostit. Naivul e ăla care nu își dă seama că e naiv, că altfel nu ar mai fi așa. Viața te schimbă și schimbările te fac să te consideri naiv în trecut căci nu ești la fel și e complet logic să te consideri acum mai bun decât unele variante anterioare, e logic să preferi ceea ce ești dar asta poate fi o perspectivă subiectivă.
Woaii cum e intrebarea asta!
Eram vesela, ma entuziasmam din orice mai ceva ca un bichon 
), aveam chef de caterinca, n-aveam stare si eram mai ceva ca un titirez, imaginatia mea o lua pe campii grav si slava domnului avea si cine sa-mi dea apa la moara. Aveam si multe momente cand boceam de zor chiar daca nu stia nimeni. Eram inchisa in mine, trista, retrasa, anxioasa si foarte stresata cand trebuia sa fiu pusa in acele situatii care ma faceau anxioasa. Aveam cosmaruri aproape zilnic si ma consumam extrem de mult, daca m-as putea intoarce in trecut mi-as da niste palme zdravene dar nu as schimba absolut nimic, tot haosul ala m-a trezit la realitate un pic si este o experienta care m-a invatat destule. Sunt foarte dezamagita de "eu " de atunci.
Iti datorez 99, 99 lei sau cat mai e acum o sedinta la psiholog?
Cum e întrebarea asta?
"Eram vesela, ma entuziasmam din orice mai ceva ca un bichon rolling on the floor), aveam chef de caterinca, n-aveam stare si eram mai ceva ca un titirez, imaginatia mea o lua pe campii grav si slava domnului avea si cine sa-mi dea apa la moara."
" Aveam si multe momente cand boceam de zor chiar daca nu stia nimeni. Eram inchisa in mine, trista, retrasa, anxioasa si foarte stresata cand trebuia sa fiu pusa in acele situatii care ma faceau anxioasa. Aveam cosmaruri aproape zilnic si ma consumam extrem de mult"
Nu știu de ce pare că vorbești de 2 persoane opuse la caracter într-un mod total contradictoriu.
Pentru ca eram complet schimbata in acel mediu care-mi provoca anxietatea, imi trecea cand scapam de-acolo, dar seara cand ma gandeam ca trebuie sa ma intorc in acelasi loc nu pot sa zic ca jubilam.
Si este foarte faina intrebarea. ^^
Merci pentru apreciere. Și răspunsul tău e fain.
La mediu te refereri la stările tale sau la un anumit mediu care îți provoca acele stări?
La un anumit mediu, anumite persoane.
Acum 5 ani eram naiv,timid,prostut, puneam la suflet ceea ce ziceau ceilalti despre mine, aveam o stima de sine scazuta, eram foarte religios, eram stresat de orice lucru marunt...Cand ma gandesc la cum eram acum 5 ani, ma apuca nervii
-
anonim_4396 întreabă:
19 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
