Un copil indoctrinat de adventiști(sunt vecini si rude ale mele destul de indepartate), influențat de absolut tot(așa sunt toți copiii in schimb).
Nu prea pot spune mare lucru, la 12 ani nu prea ai personalitate si nu gândești pe cont propriu ci doar influențat de alții continuu.
In schimb, copilăria mea a oscilat intre perioade extrem de fericite care îmi dau o nostalgie imensa acum si intre perioade foarte foarte nasoale.Nu dau detalii la capitolul ala.Multi oameni care au trăit experiente de genul cunosc despre ce e vorba.
In orice caz, am fost dintotdeauna introvertit si timid.Si acum mai sunt timid dar nu chiar așa.
Nu am fost prostit de calculator,in schimb, cum majoritatea din generația mea sunt.
Mi-au plăcut jocurile video, de când m-am născut ma jucam împreună cu taica-meu,, am crescut cu calculatorul, dar întotdeauna am știut sa ma limitez si sa nu ajung un robot din cauza lui.Astfel,mi-a plăcut natura de mic si cea mai mare parte a timpului o petreceam in natura.
Stiu ca nu e o întrebare despre copilărie, dar spun ca as mai repeta-o la infinit.Perioada de glorie a copilăriei, de la 5 pana la 13 ani. După 13 ani am început sa cunosc din lume din păcate.
Si eram obsedat de pisici.
Îmi pare rău. Nu cred că e un sentiment tocmai plăcut să vezi cum tinerețea te abandonează încet, încet odată cu momentele oferite de aceasta.
Prin asta trece toata lumea, si nu asta e problema cea mai mare ca daca iubesti si esti iubit nu conteaza anii.Veselia m i s-a dus pentru ca nu mai am in jurul meu oameni fericiti care sa ma incarce de energie pozitívan toata lumea are probléme societatea asta traieste de pe o zi pe alta dar sunt mii de oameni care simt ca asa nu mai merge si ies impotriva frigului in strada.
Acum 5 ani eram naiv,timid,prostut, puneam la suflet ceea ce ziceau ceilalti despre mine, aveam o stima de sine scazuta, eram foarte religios, eram stresat de orice lucru marunt...Cand ma gandesc la cum eram acum 5 ani, ma apuca nervii
RazzyFUnik întreabă:
nimicaici întreabă:
anonim_4396 întreabă: