Draga mea, ai doua solutii la toate framantarile tale: ori iti descarci sufletul mamei tale (sau altei rude ff. apropiate) si-i ceri sfatul, ori iti cauti o prietena (de preferat mai mare) careia de asemenea sa-i spui tot necazul tau si care sa te indrume sa alegi solutia optima. Nu stiu de ce natura sunt problemele tale, dar daca diriginta ta este o femeie buna, blanda si apropiata elevilor si ea ar putea fi acea "prietena" de care vorbeam. Dar de obicei, mama este cea mai apropiata persoana (sper sa nu fie o exceptie la tine) si deci ei ar trebui sa i te adresezi cu incredere. Sper sa iei decizia corecta si care sa fie in avantajul tau. Daca te pot ajuta cu mai mult, nu ezita sa-mi scrii. Cu sinceritate si prietenie!
Tu spui :"poate daca cineva ar stii cu adevarat ce e in sufletul meu m-ar putea ajuta"! Nu exista nimeni, f. apropiat tie, caruia sa-ti descarci sufletul? Unii isi cauta un parinte spiritual(duhovnic) si chiar isi gasesc unul adevarat (rari, dar sunt!). Altii apeleaza la un psihoterapeut( sunt! unii chiar f. buni profesionisti!). Altii apeleaza chiar si la un psihiatru ( in cazul in care, constientizand insuportabilitatea starii lor afective, ajung la concluzia ca este nevoie de un tratament medicamentos)Altii, puternici si echilibrati emotional, isi gasesc singuri resursele interioare pentru a depasi evenimentul/situatia generatoare de stres. Sper, ca una dintre "resursele " enumerate iti vor fi de ajutor! Si nu uita : cuvintele "cred!" si "pot! " fac adevarate minuni atunci cand le lasi sa patrunda in toate moleculele fiintei tale!
Incearca sa-ti ocupi timpul cu ceva nou, motivant care sa te tina in priza toata ziua, ceva provocator care sa te ambitioneze sa vrei mai mult, sa ai pentru ce sa te trezesti dimineata cu zambetul pe buze si sa te gandesti ca viata este scurta si merita traita asa cum iti doresti.