Ce rost are viata daca intr-un final oricum murim? Inteleg ca religiosii vor spune ca dupa ce murim vom intra in rai sau iad dar eu vreau sa intreb ateii:Care este scopul vietii? Chiar si pe cei interesati de stiinta vreau sa ii intreb:Care este scopul vietii daca oricum intr-un final murim? Stiinta sigur nu e scopul vietii, deci care e?
Ordonare:
Cronologică
Eu stiu sigur ca ceea ce scrie in Biblie este adevarat. Nu te oblig sa crezi in asa ceva daca tu nu doresti, iar frumos ar fi sa procedezi la fel cu mine (adica cum fac eu cu tine). O seara buna
!
Răspunde
Am scris ceea ce scrie in Biblie, nimic nu este adaugat de la mine. Daca nu crezi in viata de apoi, de ce te simti amenintat?
Omule nu e ca ma simt si ca tu esti un fanatic, un fel de Stalin care te trimite in iad daca nu esti de acord cu el
Nu eu trimit oamenii in Iad, ci propriile actiuni ii trimit unde le este locul.
Zeul tau imaginar impartit in mii de religi, concepte diferite, iadul nici macar nu apare in biblie, dupa ce murim numai existam biblic vorbind
,,41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.''
Care este gătit diavolului şi îngerilor lui.''
eu nu sunt diavol nici ingerasul lui satanel, restul vor adormi pe vechie
,,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic.''
Bine ar fi să nu te aflii printre aceștia.
Tu îți alegi locul cel veșnic prin propriile acțiuni. Acum ce, crezi că acest număr poate dovedi ceva?
Ca 5,5 miliarde de oameni vor arde pe vechi in iad ca nu au fost sclavi unui zeu imaginar interpretat doar de crestini in 6000 de feluri,cum sa aleg eu daca dumnezeu stie totul a predestinat totul asa sa fie, faza a doua tu deja stii viitorul, stii judecata mea, esti dumnezeu cumva sa stiu, esti doar un fanatic atat
Nu are nici un sens, scopul vietii e doar sa nu crapam, nu stiu de ce, am evoluat din atomi sau ce o fi fost, si nu exista nici un scop, doar ne chinuim sa zic asa, si filosofii stiu asta.
Pai sa o luam pe rand:
1 - dupa gradinita invatam de spargem de abia avem timp liber, ma refer cand se face scoala ca lumea, nu asa la vrajeala.
2 - de bine ce terminam cu zapaceala asta ne ducem la munca si muncim de dim pana seara pentru un salariu asa doar sa avem cat de cat ceva.
3 - in paralel ne facem si o relatie care doar la inceput e roza si frumoasa, apoi de multe ori nu ne intelegem si e nasolie. Mai vine si un copil care de multe ori ne mananca sufletu, tipa, mananca timp, chiar poate strica relatia, da bani, da aia, daca nu ai, tipa ca de ce nu-i dai fara sa gandeasca ca poate n-ai.
4 - cand ai scapat de munca la 65 ani te iau bolile in primire, cade dantura la 90 % din oameni dupa 50 ani de nici sa mananci ca lumea nu mai poti, pui ce pui fiare prin gura dar nu e ca dintii naturali, se disloca cand musti si tragi mai serios, sunt probleme.
Imbatranesti, arati ca dracii, incepi sa nu mai mergi ca lumea.
5- in final in foarte multe cazuri murim murati in propriile mizerii.
Deci? Mai putini care sa aiba o viata chiar ca lumea cu bani multi sa aiba timp mult pentru ei, o viata superindestulata, relatii bune.
Si tocmai pentru ca nu are sens, de aia lumea se minte ca exista un sens, ca nu stiu ce, tocmai ca le-ar cadea f greu de acceptat ca nu are sens, se numeste disonanta cognitiva chestia asta.
Religiosii sunt putin psihotici, cred in ceva iluzoriu tot asa, sa se fereasca de viata grea!
Exista si un mecanism de aparare in psihologie numit "credinta in divinitate", deci iata dovada.
Mecanismele de aparare sunt ca sa ne apere de furie, depresie, frici si dezamagiri, adica minciuni! La nivel inconstient credem, avem niste convingeri false dar noi nu ne dam seama.
Daca viata nu ar fi de cacao, nu mai era nevoie de aceste mecanisme adaptative de aparare, deci insasi faptul ca ele exista, e clar ca asa este.
Ca daca era ok nu aveam nevoie sa ne mintim pentru ce?! Daca realitatea era mult mai okey.
Si ca dovada ca tot ce zic religiosii e anapoda! Faptele nu arata nimic.
S_a intors cineva din rai sau iad sa zica "baaa fraierilor, ce bine e, sau ce nasol e aici", fiti seriosi!
E o inventie de a bogatilor ca sa prosteasca pe cei de rand in interesu lor, de aia e biserica, religie, si au facut asa tocmai pe baza ca stiau ca oamenii au iluzia asta naturala de a crede in fantasme, si deci a prins foarte bine.
Tocmai pentru că murim, adică pentru că fiecare individ este supus morții, scopul major al vieții este supra viețuirea, transmiterea vieții la urmași.
Viața ta personală incepe la naștere și se termină la moarte, dar viața din tine începe cu prima celulă vie, cu primul tău strămoș, iar dacă ai urmași se continuă prin ei. Astfel viața din tine, dacă ai urmași, nu moare o dată cu tine.
Ce denotă întrebarea pusă de tine, despre tine.
Tu refuzi ideea, morții. Conștiința faptului că vei muri, tu, ca persoană, te revoltă foarte tare. Astfel, eșecul tău personal, ( vei muri) te face să te revolți și aceste eșec natural te face să trasferi acest eșec, să interpretezi ca eșec toată viața ta. Moartea este un lucru rău. Dacă voi muri, toată viața mea e rea, din cauză că mă duce la moarte. Dacă moartea este un lucru rău, toată viața mea este ceva rău, care nu are rost, adică sens, adică scop.
Și știi de ce mă bucur că ai ajuns la această meditație filosofică? Fiindcă te-ai întânit prin ea, cu primul tău strămoș. cu prima celulă vie.
Aceasta este prima ființă care a avut conștiință de sine, care a fost fericită de libertatea pe care ți-o oferă viața, și dorea ca această libertate a ei, că avea și sentimentul EU-lui, pe care îl ai și tu când pui întrebarea. și a simțit că moare. Și a spus și ea ca și tine. Ce rost a avut că am trăit până acum, dacă o să mor? Și pentru că a ajuns în timp ce trăia să iubească enorm viața, așa cum o iubești și tu acum, a căutat soluții să o prelungească și aceasta a fost acum un miliard de ani, reproducerea prin înmulțire sexuată. Atunci a apărut sexul, primul tău bunic și prima bunică. Din acel moment viața a continuat așa, prin sex. Iar toată bucuria de a trăi a fost imprimată în acest act, așa ca nici un nepot sau strănepot să nu se poată sustrage de la cel mai important act al vieții, care este transmiterea ai prin urmași. Acesta este scopul major al vieții, supraviețuirea prin urmași. Orice alt scop mai mic, este subordonat acestui scop major.
Întrebarea asta frământă omenirea din cele mai vechi timpuri. Nimeni n-a reușit să răspundă, ceea ce ar trebui să-ți dea de gândit.
Fiecare îți va răspunde după cum l-a format educația, mediul socio-economic în care a evoluat, caracterul pe care-l are, cultura generală, convingerile religioase sau gnostice etc. Concluzia? Fiecare judecă și crede ce vrea.
Personal, cred că venim pe lume cu totul întâmplător, fără un scop predefinit. Ne alegem propriul drum influențați, într-o mai mică sau mai mare măsură, de mediul în care evoluăm, de educație, caracter, anturaj și încă alte 1000 de considerente de ordin personal sau general. Fiecare alegere pe care o facem ne duce pe un anumit drum, la fiecare răscruce de drumuri trebuie să alegem din nou. Scopul și-l trasează fiecare prin alegerile pe care le face: unii sunt fericiți să fie umili, alții nu suportă să fie pe locul 2, alții găsesc împlinirea în averi cât mai mari, alții în simplitate... Din peste 7 miliarde de oameni nu vei găsi doi care să gândească exact la fel.
Deci, ca să rezum și să scurtez - părerea mea este că venim pe lume întâmplător și ne creăm propriul scop în funcție de anumiți parametri. Dacă tot am venit pe lume și urmează s-o părăsim, contează ce facem între aceste două praguri, nu? 
Eu nu sunt cobai de laborator si sunt impacat cu asta! Mai bine nu mai vorbesti, ca se aduna la Judecata de Apoi...
Eu nu am poza cu numele lui Dumnezeu la fotografia de profil a acestui site. Nu este frumos sa jignesti 
Ceea ce te defineste pe tine un fanatic, fundamentalist, dogmatic
Eu nu fac rau nimanui. Tu crezi ca esti perfect? Cum te-ai defini ca persoana?
Sa lasi ceva in urma, asta e scopul vietii. Ca e un copil, o casa, un pom, o opera de arta, nu conteaza. Fiecare ce poate.
Iti pierzi timpul degeaba, ca tot nu sti ce faci. Ai grija la Judecata de Apoi! O zi buna!
Pai si ce rost are viata in sine daca 80 % e un chin?! Care e sensul sa traim ca sa ne chinuim? Zic asa in cazurile unde e asa, ca sunt si cazuri fericite.
Scopu ar fi sa ne bucuram de fiecare zi, sa avem placere daca tot traim fara sa vrem.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
