Ce sa fac sa-mi dispara tristetea asta care ma doboara. Bunicul meu a murit acum 6 ani cand eu aveam 8 ani.Il iubeam extrem de mult, il iubesc si acum chiar daca nu e mai e printre noi.Acum am un moment mai naspa... un moment mai trist in care ceea ce pot face e sa scriu ...doar sa scriu.Am momente in care gandul imi zboara la ziua inmormantarii. Cea mai cumplita zi din februarie.Era un ger de-ti ingheta nasucul.cand vine ziua de 12 februarie vreau sa plec, sa fug, sa ma ascund, asta e ziua in care dumnezeu a mai luat langa el in inger, prea devreme plecat la doar 56 de ani. Ce pot face sa nu-mi mai aduc aminte de ziua aceea teribila, nu pot sa nu-mi aduc aminte, imi amintesc si plang ca o proasta, facandu-mi rau mie insami.

Nu trebuie sa o iei atat de dramatic.Trebuie sa te gandesti si la tine si nu trebuie sa mai suferi atat de mult dupa atata vreme.Se spune ca suferinta din suflet poate fi estompata, dar nu va trece niciodata...Eu l-am pierdut pe tatal meu acum 6 ani, a fost un tata extraordinar si regret din tot sufletul ca a trebuie sa i se intample lui/noua asa ceva... dar stiu ca asa a fost sa fie, iar Dumnezeu l-a ales pe el ca sa-i fie alaturi, e un inger si de acolo ne ajuta si ne protejeaza.Trebuie sa fii mandra ca ai un asa aliat acolo sus, iar daca l-a ales, a fost pentru ca a meritat si ca a fost un om bun, intrucat Dumnezeu isi alege pentru a-i fi alaturi doar pe cei mai speciali si mai deosebiti.Regretul tau trebuie sa se aline cu aceste ganduri, iar bunicul tau trebuie sa fie mandru de tine, asa ca tot ce ai de facut este sa-i dovedesti ca esti puternica si la fel de speciala ca si el.
Multi pupici si mult curaj pentru viitor!