Ce să fac?!
Stii cum de mică visezi la ceva, asa am făcut si eu, am vrut sa devin doctor, in clasa a 12-a am invatat jumatate din materie, dupa am prins o anxietate tampita si un tremur de maini, de frica am renuntat si am dat la Comunicare si relatii publice. Sunt ultimul an, dar de curand am acel regret tampit un fel de "foc"...
Ce ar trebui să fac?!

Raspunsul logic e acesta, printre multe altele desigur.
Ai iubit, ai familie, ai ceva sa te lege de locul in care te afli, felul in care traiesti etc, nu? Atunci poti sa faci asta, pana la urma a fost visul tau.
Este pana la urma uman, si este de inteles sa ai frustrari si anxietate, dar! Fiindca tot ai pus in evidenta faptul ca este visul tau de mica, atunci zbatete, fai tot ceea ce doar tu poti face si incearca sa faci in asa fel incat sa se intample!
Intrebarea se mai pune, realizezi cred, ca a deveni doctor inseamna 8-12+- ani, daca nu ma insel? Poate am exagerat. Dar in orice caz dureaza mult, esti dispusa sa aloci atat de mult timp (resursa ce nu poate fi reutilizata), sa devii un doctor?
Ia frumos si scrie de manuta sau virtual daca preferi asa, unde te afli ce anume ai putea sa faci actualemente pentru viitor, unde ai putea ajunge in situatia actuala etc.
Si la fel de altfel fai si cu doritna de a deveni doctor, ce obstacole vei intampina, durata, daca merita, daca vrei sa ramai sau sa pleci din tara, de altfel medicii romani se cauta in afara la greu, si in afara de atasamentul prostesc "patriotismul" unora/specific, e viata ta, este o oportunitate ce exista si poate un mai mare benificiu decat auto limitarea.
Sper ca nu am deviat de la subiect cu filozofia mea clasica, in orice caz, daca vrei sa mai detaliez/explic, ma gasesti aici.