Te referi, pe cine ar trebui sa asculti? Pe cine vrei. Este alegerea ta. Eu am sa te ascult si sa te sustin, facand tot ce pot ca sa te ajut, si sa te scot cat de cat din starea asta.
Zoeyyy are sa te faca mai puternic ca si caracter. Mai nepasator. Nu te poate durea ceva de care nu iti pasa.
Dar dupa parerea mea, nu de asta avem nevoie. Tine minte ca Zoeyyy este o persoana care vorbeste cu noi de plictiseala. Nu arata compasiune si te considera un ratat. Si asta nu e rautate din partea mea sau ceva. Este ceea ce a spus ea insasi. Pentru mine asta e un semnal de alarma. Dar asta e decizia ta. Asculta si ce are ea de zis. Eu unul sunt chiar curios.
Iar eu pot să nu dau 2 bani pe jurămintele tale.Pe oameni în sine.
Citisem doar partea cu pesimism și voiam să-ți spun că sunt doar realistă, dar văd că ai anticipat și singur.
La vale? Ești tu așa de sigur că e rău ce spun eu?
Așa e.Nu are nicio importanță pentru mine.
Cât despre compasiune, nu am de ce să simt așa ceva pentru o persoană pe care nu o cunosc.
Ai maaa. Macar doi bani sa completez si eu pentru o sticla de apa. In fine. Poate ca nu e corect ce zic eu. Dar nici ce zici tu. Adevarul este undeva la mijloc. Deci hai sa lasam copilarismele astea, ca am venit aici sa incercam sa il ajutam pe bietul om, si numa ne certam. Asta putem cadea cred de acord ca nu ajuta pe nimeni.
Te inteleg perfect si am trecut demult de varsta adolescentei.Nu-s clisee adolescentine, ci probleme cu care oricine se poate intalni.
Vreau și eu să vând casa alor mei și să mă mut în America. Ei sunt încă în viață, deci se descurcă ei. Oricum au zis mereu că tot ce e al lor e și al meu. Așa că, o să le vând casa. Am pus-o pe maică-mea să semneze, neștiind ce.
Dar când am vorbit cu niște prieteni să facă la fel, toți mă tratau ca pe un ciudat și nimeni nu încerca să mă asculte. Le-am demonstrat că după ce ne mutăm, viața lor se va schimba radical, în bine. Trebuie să trecem doar de un "hop". Dar nu mă bagă în seamă. Ai o idee si nimeni nu te asculta, crezandu-te ciudat sau din nu stiu ce motiv, iar la un moment dat ajungi sa nu iti mai pese. Ramai singur, iti pierzi increderea, pui capul in pamant si taci. Nu are rost viața asta.
Lui i-ai spus că i să-l susții și o să faci tot posibilul să-l ajuți, poți face același lucru și cu mine? Mă simt singur.
Ori nici măcar nu citești, ori nu înțelegi ce citești.
Probabil ești genul ăla de persoană care crede că toți oamenii ar trebui tratați în mod egal. O să ai copii care n-o să știe diferența dintre bine și rău, pentru că tati Bratu aici de față crede că omul trebuie doar încurajat indiferent e tâmpenie face sau scoate pe gură. Sau ai copii deja. Fac pariu că au fost câțiva pe la Românii au talent și au cântat, total afoni. Cărora nu le-ai spus, "bă, habar nu ai să cânți, stai dracul acasă și apucă-te de pictură". Ai tăi erau dintre ei, nu?
Stiti ceva? Ia mai lasati-ma ma in pace. Tu nici macar nu ai citit toata conversatia. Si tu erai probabil un dintre batausi aoa cu cap patrat care abia au trecut de primara, pentru ca au avut pile la profesor. Si acum sta si eroneaza pe TPU.
Gasesti un mod, gandeste-te ca nu o sa o faca nimeni pentru tine si daca nu te schimbi, asa o sa fii tot restul vietii. Deci e greu, nasol, dar tot trebuie sa o faci.Vezi ce probleme ai si cum poti sa le rezolvi, ca sigur poti. Trebuie sa gasesti doar modul potrivit, gandeste mai deschis. Dupa cum ti-am spus, nu o face nimeni pentru tine si daca tot ramai cu ideea ca nu poti, tot tu iesi in pierdere. Iti urez bafta!
Nu ne nastem egali si nu o sa fim niciodata.
nu ajungi sa iti faci o identitate falsa, e o alegere personala.
astepti sa fii compatimit? de ce? cu ce te incalzeste? asta nu e o evadare, e o fuga de responsabilitati si schimbare.
incearca sa scapi de mentalitatea asta de victima, nimeni nu te poate ajuta, poate suna dur, dar adevarul e ca fiecare isi duce propria lupta si compatimirea aia pe care o primesti, de multe ori s-ar putea sa fie falsa. oamenii nu te asculta pentru ca, probabil, nu stii sa comunici eficient. faza cu,, sunt ciudat'' merge daca ai gen 13 ani, dar mai incolo, nimanui nu-i pasa. sorry.
increderea in sine se lucreaza constant, nimeni nu o are pana in cer, dar asta nu o faci asteptand mila. mila e inutila.
muzica vindeca, sportul e sanatos, vicii mai avem si noi, cat timp nu exagerezi cu nimic, esti ok. invata sa contezi doar pe tine si sa nu-ti pese ce cred altii. da-ti mastile jos, pentru ca SINCER, nimanui nu-i pasa. poate pe mine ma misca putin povestea ta si as putea sa te ascult in privat, daca crezi ca ai ceva de discutat si n-ai cu cine, poti sa-mi scrii oricand. dar daca faci asta doar ca sa plangi de mila, nu o sa te ajute cu nimic. incearca sa schimbi ceva. singuratatea pe mine m-a ajutat enorm, cand inveti sa fii singur, inveti sa fii independent, sa fii sincer cu tine si asa mai departe. incearca sa iei totul pozitiv si sa profiti de singuratatea asta ca sa cauti metode de a te dezvolta personal.
ce vrei, mai exact, sa inteleaga oamenii despre tine?
E usor sa spui asta. Nu te gândești că unii chiar de asta au nevoie, având psihicul si slab? Cum sa te ajuți si sa ai putere dacă si tu esti la pământ? Stau de multe ori si ma gandesc ca, identitatea falsă e sa arat ca sunt puternic cand de fapt nu sunt. Nu as mai cere compătimire, deoarece din ce am citit ar fi defect... dar eu cand încurajeaz is luat de prost. E diferenta. Tu poate esti mai tare la caracter si nici nu stiu daca poti sa te pui in situatia mea. Chiar am ajuns sa ma plâng de mila cand nu mai am sanse sa ma mai ridic, de unul singur
Mai, scuze daca am sunat dura in raspunsul anterior, eu nu iti stiu tie istoria ca-mi dau seama prin ce treci dintr-o singura intrebare si ti-am zis cum vad eu problema din pozitia asta si informatiile astea.
Am trecut si eu prin ce treci tu, am avut multe depresii si intr-o perioada imi ziceau si mie cateva persoane:,, te plangi prea mult, e mai usor sa plangi decat sa faci ceva, e mai usor sa te complaci, nu?'', si asta nu m-a facut sa renunt, mi-am dat suturi in fund pana m-am ridicat singura, nu cred ca am fost o persoana mai puternica decat tine, sincer, cred ca esti tu in momentul asta foarte descurajat.
Daca simti ca esti la pamant si chiar nu ai cum sa te ridici de acolo, singura solutie e sa apelezi la un psiholog. Si sa comunici cu familia ta, daca poti.
Daca nu, scrie-mi mie, poate ne imprietenim si pot sa-ti fiu alaturi, sa te ajut cum pot.
Invata sa ai o voce si continua. Oamenii nu-ti sunt adversari, iti sunt parteneri. Invata sa folosesti in avantajul tau abilitatile, mintea si sentimentele lor si nu lasa ca vocea lor sa te doboare. Cu cat iti este mai dificil sa dai piept cu viata, cu atat vei deveni mai puternic, zi de zi, incercand sa rezolvi ceea ce crezi ca te poate dobori. Pentru ca vei infrunta tot felul de cacaturi pentru care nimeni de pe Pamantul acesta nu este pregatit sa le infrunte si nu stie cum sa le infrunte de cand se naste. Doar fiind fata in fata cu problemele poti sa le rezolvi si sa evoluezi, iar rezultatele vor fi mai mult decat satisfacatoare.
Ia fiecare situatie in parte, nu te concentra pe problema, concentreaza-te pe solutie si esti deja unul din acei maxim 15% oameni ai planetei care reusesc in viata si isi accepta toate oportunitatile.
Cel mai important: cazi jos, ridica-te. Intotdeauna.
"Oamenii nu-ti sunt adversari, iti sunt parteneri. "
In sfarsit cineva de acord cu mine