Ce semnificatie are fiecare zi in parte a Babelor?

De exemplu daca in acea zi este soare sau vreme frumoasa iti merge bine tot anul daca este ploaie sau ceva de genu nu iti merge bine tot anul

Perioada dintre 1 si 9 martie este cunoscuta ca Zilele Babelor. De regula, in acest interval, vremea este foarte schimbatoare, zilele senine si foarte calde alternand cu cele foarte reci. Prognozele meteorologilor pentru urmatoarele zile demonstreaza ca acest lucru este real. In perioada 1-10 martie, vremea va fi schimbatoare, putandu-se inregistra diferente de temperatura de peste 10 grade C in aceeasi zi, la interval de cateva ore. Exista obiceiul ca fiecare dintre noi sa isi aleaga una din zilele babelor, aceasta prevestindu-ne viitorul in functie de aspectul vremii.

Babele sunt conduse de Dochia, care, se spune, isi leapada in fiecare zi cate un cojoc ce este luat de "surorile" sale, numite dupa zilele saptamanii: Lunica, Martica, Marcuriana, Joita, Virita, Sitita si Domnica. La inceput de an agricol, de cele mai multe ori, Baba Dochia este reprezentanta Anului Vechi, invinsa si apoi inlocuita, in urma unei competitii dificile, de una mult mai tanara. Exista si credinte care o prezinta drept victima, o batrana crestina cuviincioasa, un adevarat spirit protector. Ea este cea care se roaga neincetat lui Dumnezeu pentru a aduce mai repede timpul calduros.

Baba Dochia-

Prima zi a primaverii.

Baba Dochia (sau Baba Odochia) simbolizează unul dintre cele mai importante mituri româneşti. Există multe variante ale acestui mit, al cărui nume pare a proveni din calendarul bizantin, care pe 1 martie celebra Sfânta Martiră Evdokia.

Una din variante este varianta mitului "Traian şi Dochia" despre care celebrul critic literar George Călinescu spunea că este "rezultatul unei întregi experienţe de viaţă a poporului român". Se spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a îndrăgostit Traian, cuceritorul Daciei. Urmărită fiind de trupele lui Traian, aceasta se ascunde pe muntele sacru, Ceahlău, împreună cu oile. Este ajutată de Maica Domnului, care o transformă împreună cu turma sa într-un complex de stânci.

O altă variantă povesteşte despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Cristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lăna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină grea, şi-a îndreptat paşii spre casă, dar nu a fost primită bine, soacra sa, din contră, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o că Mărţişor (aşa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărţişor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, şi-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea şi totul începuse să îngheţe. Dochia a îngheţat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.
Baba Dochia este o batrana zeita agrara, care moare de 1 martie si renaste de Mucenici, pe 9 martie. Dochia aduce aminte de marea zeita Terra Mater si poate fi asociata cu Diana si Iuno de la romani si cu Hera si Artemis de la greci.
O alta varianta a legendei spune ca Baba Dochia era o soacra rautacioasa, care si-a trimis nora pe munte, la cules de fragi, intr-o zi de 1 martie. Pe drum, fata se intalneste cu un mosneag, care ii daruieste un manunchi de fragi. Vazand fructele, Baba Dochia crede ca a venit primavara si imbraca noua cojoace unul peste altul, isi ia oile si porneste pe munte.
Vremea frumoasa o face si isi lepede, pe rand, cojoacele. Insa apoi urmeaza ger si ploaie rece, iar baba, impreuna cu turma ei, se transforma in sloiuri de gheata, care s-au prefacut cu timpul in piatra. Legenda spune ca asa s-au format Babele din Muntii Bucegi.
O alta varianta, arata ca Baba Dochia isi incepe urcusul pe munte, alaturi de fiul sau, pe nume Dragobete. Cum incepuse o ploaie, care a durat 9 zile si 9 nopti, Dochia a inceput sa isi dea jos cojoacele, care se ingreunasera. Traditia spune ca zilele schimbatoare de la inceputul lui martie se datoreaza Babei Dochia, care isi scutura cojoacele de ploaie sau zapada. Dochia se cearta atat cu ciobanii, care o avertizeaza ca nu e inca timpul urcarii oilor la munte, cat si cu Marte, caruia ii adreseaza cuvinte urate. Suparat, Marte imprumuta de la fratele sau mai mic, februarie, cateva zile urate, cu care o ingheata pe Baba Dochia.
In aceasta zi nu se lucreaza, pentru a nu o supara pe Baba Dochia, care trimite timpul friguros.
Prima zi de primavara semnifica totodata si intrarea in cele noua zile ale Babelor.
Femeile isi aleg dinainte una din aceste zile - cum va fi acea zi asa va fi si norocul lor (in alta varianta: asa le este caracterul).




" Cum ne alegem "Babele"

Primele 9 zile din Martie se cheama "zilele babei".
In fiecare an in primele 9 zile ale lui Martie ne alegem o zi care sa fie baba noastra, zi care ne va reprezenta tot anul. Daca ziua se nimereste a fi frumoasa si insorita atunci vom avea parte de noroc tot anul. Daca ziua va fi insa ploioasa si inorata atunci inseamna ca nu ne va astepta un an atat de bun.
In functie de "babe" ne putem ghici si caracterul. Asa ca daca vom avea parte de o zi cu soare atunci cu siguranta ca vom fi mai bune la suflet si mai intelepte in acel an, iar daca vom avea parte de nori si ploaie, atunci mai bine sa se fereasca apropiatii din calea noastra ca se pare ca nu ne vom numara printre cele mai ingaduitoare si generoase fiinte.

Calendaristic, astronomic si traditional, martie este luna de inceput de primavara.
Acesta reprezinta momentul propice pentru previziuni asupra anului agricol. In special sunt examinate aspecte ale lunilor semnificative in calendarul muncilor campului sau ale recoltarii diferitelor cereale.

Functia predictiva s-a extins si asupra oamenilor.
Acestia isi alegeau o zi intre primele sapte sau sau douasprezece zile ale lunii martie.

Stiut fiind ca vremea din luna martie este una foarte capricioasa se considera ca vremea buna intr-o anumita zi este semnul unui an bun si invers daca vremea era urata.
Zilele Babelor sunt de obicei sapte.
In unele parti ale tarii sunt considerate zile ale Babelor primele douasprezece zile ale lui martie. Acestea echivaleaza simbolic numarului de luni ale anului.Cifra 12 isi confirma puterea magica prin cele doua grupari de zile: sase calduroase, sase friguroase.
Un text despre Dochia, intitulat Mărţişor (despre care nu se ştie dacă este de inspiraţie populară sau e doar născocire), a scris şi marele Sadoveanu:

Spune povestea că Dochia era o bătrână vrăjitoare ce sălăşluia într-o casă de stâncă sus pe Ceahlău. Baba trăia singuratică, unde se târăsc jnepenii pe piatră şi unde înfloresc mărunţii trandafiri ai stâncilor. În nopţi de vară pluteau către ea duhurile prăpăstiilor. Pe negre vijelii când scăpărau fulgere rupte, suiau pe ţancuri zvârcolindu-se făpturi de pe tărâmul de dedesubt, din împărăţia necuratului Tartar. Într-o colibă sfărâmată de puhoaie, Baba Dochia a găsit odată o copiliţă pe care a crescut-o şi a îndrăgit-o. Fetiţa de suflet a vrăjitoarei crescu frumoasă şi mlădie acolo, aproape de nori. Într-un rând, în puterea primăverii, fata află că în văi sunt aşezările oamenilor. Atrasă de glasul buciumelor, ea coborî spre văi. Când văzu Dochia că fata nu se mai întoarce, porni învăluită în cojoacele ei să o găsească. Rătăci departe de lumea ei până când înţelese că fata nu se va mai întoarce. Îndurerată, reveni în sihăstria ei singuratică şi acolo, fără dragostea din urmă a anilor ei târzii, spun batranii ca s-a stins
Au prefăcut-o în sloi şi stâncă nopţile reci de mărţişor...

În ceea ce priveşte Stânca Dochiei, ea este, poate, locul cel mai învăluit în mister. Despre această stâncă unii spun că ar fi pietrificarea unei bătrâne ciobăniţe, care, înveşmântată cu nouă cojoace, a pornit, împreună cu oile şi caprele sale, spre vârful muntelui, deşi vremea nu-i îngăduia. Şi, cum mergea ea, a început să plouă şi să ningă. Şi, fiindcă cojocul de deasupra se uda mereu şi se îngreuna, obosind-o la drum, bătrâna ciobăniţă a lepădat, unul câte unul, opt din cele nouă cojoace. Atunci, s-a pornit un ger mare de la Dumnezeu, ger care a îngheţat-o împreună cu oile şi caprele sale.

O altă legendă, întâlnită în Bucovina, o prezintă pe Dochia drept o fată de împărat care, fugind de împăratul cotropitor ce voia să o ia de nevastă, s-a travestit în păstoriţă, urcând cu o turmă de oi în munţi. Cum timpul era frumos, a început să lepede din cojoace unul câte unul. Dar aproape ajunsă în vârf, se lăsă deodată un frig, de ziceai că e iarnă. Nefiind deprinsă cu frigul şi temându-se să se întoarcă, începu a cârti împotriva lui Dumnezeu. Acesta o pedepsi prefăcând-o în stană de piatră, iar oile în bolovani.

­