In primul rand, toata treaba asta cu "sunt trist si nimeni nu are nevoie de mine" n-o sa dureze vesnic.Iar de aici trag 2 concluzii:ori pune el punct inainte de termen, ori asteapta.Si in timp ce asteapta are sansa sa descopere diverse chestii, cum ar fi daca el chiar are nevoie de anumiti oameni in jurul lui, daca pana in momentul actual a reusit sa asculte si ce a avut el de spus...si poate asa isi da seama ca e timpul sa traga o linie in caiet si sa inceapa o noua pagina.
Citeste,scrie, asculta, observa-si chestiile de genul ii pot distrage atentia de la lucruri inutile.Da-i una dupa ceafa. Daca are bani de inmormantare, poa' sa-i foloseasca si pentru voluntariat, hobby-uri sau altceva(adopta un caine, de ex.). Aduce beneficii pentru ambele tabere. Kbye.
Cine vrea sa se sinucida cu adevarat, o face pur si simplu nu asteapta sfaturi! Astia care ameninta cu sinuciderea duc lipsa de atentie.
Spune-i sa-si faca niste prieteni adevarati, sa isi gaseasca o pasiune un hobby pentru care sa merite sa traiasca si sa vorbeasca cu o persoana de incredere (familie, psiholog, profesor) despre gandurile si sentimentele sale.
As incearca o discutie cu persoana in cauza daca intr-adevar se merita.Incercand sa eliminam unele cauze mai putin importante
Toata lumea moare la un moment dat, de ce sa ne grabim?
Daca la noapte s-ar cere de la tine sufletul tau, crezi oare ca te-ai saturat deja de viata? Nu. Pentru ca un om care poate sa traiasca frumos, NU ARE CUM sa se sature de viata...
Chiar şi la 80- 90 de ani, daca nu te va deranja suferinta vreun cancer în metastaza, întelege că tu nu ai cum să spui că te-ai saturat de viaţă!
Unii savanti isi dedica o viata intreaga ca studieze o infima parte dintr-un mic corpuscul al celulei si tot nu se satura de cunoastere, de viata, de satisfactia pe cxare ti-o ofera comuniunea cu ceilalti...
Un om care traieste frumos, care stie sa traiasca frumos, NU ARE CUM sa se sature de viata, sa afirme ca nu-i mai trebuie... Dar, păcatul murdareşte sensul pe care noi îl dăm vieţi, iubirii, existentei, pervertindu-le pe toate acestea.
Dacă cineva ajunge vreodată la un sentimentul de non-sens al existenţei, asta nu poate fi decât o falsă impresie, cauzată de neimpliniri trecatoare, de ispite malefice, sau poate de contexul în care păcatul poate "îmbacsi" modul de gandire, poate izola prin egoism şi orgoliu, sau te poate orbi astfel încat să nu poţi vedea nelimitatele surse de entuziasm oferite de semeni, interactiunile cu universul diversificat al vietii, al omenirii, din care n-am ajuns sa cunoastem decat 2-3 persoane...
În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.
Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.
Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.
Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...
Sa mearga la psihiatru.
Daca il cunosti, suna la 112. Ti se va da sfat gratuit.
Depinde...
Dacă este bolnav, este altă poveste, să îl ducă cineva la un doctor care se ocupă de aşa ceva.
Dacă omul este sănătos tun şi are probleme / nu îşi vede rostul în viaţă, nu am ce sfaturi să-i dau, este liber să facă ce vrea cu viaţa lui, cine sunt eu, să-l opresc să facă asta?
Sa de gres...sau sa isi scoata din minte aceasta chestie, ca viata nu isi are rostul...
anonim_4396 întreabă:
BillieEilish întreabă: