Ce simtiti cand vedeti persoane cu dizabilitati pe strada?

Nu sunt genul care sa ma uit atent, chiar daca observ ceva mai ''diferit''.
Sunt si ei oameni, doar ca au cate o mica problema.
Nu rad, ca nu am de ce. In orice moment, am putea fi si noi in locul acelor persoane.

Incerc sa nu ma pun in locul lor

Compasiune

Imi dau seama cat de norocos sunt

Nu pot sa zic ca simt mare lucru. Doar o parere de rau ca acea persoana a ajuns sau s-a nascut asa. Sunt si ei oameni, ne sunt egali noua, astora valizi, insa au avut mai putin noroc decat noi.

Compasiune,dar încerc să nu arăt asta şi să par indiferentă deorece cred că dacă aş fi în locul lor, nu mi-ar plăcea ca oamenii să se holbeze la mine şi să citesc pe faţa lor milă.
Mai sunt unii care după ce trec pe lângă o astfel de persoană, la o distanţă la care acea persoană îi poate auzi, spun săracul /săraca.Mi se pare foarte urât, ok îți pare rău, dar păstrează pentru tine sau măcar spune asta când acea persoană nu te poate auzi.

Nimic

Ma simt foarte norocoasa si ma gandesc ce simt acele persoane si de ce ei/ele trebuie sa sufere atat fizic cat si sufleteste din cauza dizabilitatii pe care o au.
Nu mi se pare corecta viata, uneori.

Multumesc la Dumnezeu ca eu nu sunt asa imi pare enorm de rau pentru ei, dar ce pot face?

Simt un sentiment de compasiune si, ma gandesc ce-as face eu daca as fi in locul lui.

Mie imi pare rau pentru astfel de persoane, sincer, pai simt ceva, un sentiment de tristete pentru acele persoane cu probleme.