Pașoptismul literar este pregătit de apariția revistei „Dacia literară", al cărei program trasează principalele direcții pentru unitatea culturală a românilor, deziderat ce precede unirea politică a Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859. Ceea ce-i unește pe scriitorii pașoptiști este militantismul regăsit în creațiile literare, care se constituie în adevărate manifeste pentru împlinirea unității și independenței naționale, pentru dreptate socială.
Majoritatea scriitorilor pașoptiști au avut dascăli particulari, cu care au învățat limba greacă, apoi și-au continuat studiile în Franța. Cei mai mulți dintre ei au aderat la idealurile Revoluției de la 1848, fiind animați și de țelurile Marii Uniri. Participanți direct la viața social-politică, pașoptiștii au creat opere literare cu un pronunțat caracter patriotic și militant, inspirându-se din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare socială și unitate națională. În operele lor s-au oglindit frumusețile patriei și s-a manifestat un puternic spirit popular, preluat din neprețuitele creații folclorice românești. Satirizarea viciilor orânduirii feudale și evocarea realităților sociale constituie alte caracteristici ale literaturii pașoptiste, scriitorii ironizând cu severitate moravurile societății, condamnând cu fermitate abuzurile și nedreptățile manifestate în epocă.
Din punct de vedere compozițional, operele scriitorilor pașoptiști împletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat și o mare varietate de specii literare: oda, elegia, meditația, epistola, satira, fabula, pastelul, idila, sonetul, balada.