Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Fara a o da in vreo filosofie, realitatea arata ca scopul vietii e sa profiti de ea, faci ce-ti place, faci bani, ii cheltui pe ce iti place, anii trec, imbatranesti, pe parcurs daca vrei faci un copil, iti faci o familie, daca nu, nu faci asta, la final oricum mori. Pe romaneste, te nasti, iti faci propria viata si apoi caputus.
Răspunde 
Dupa mine sensul vietii nu exista, ne nastem, ne chinuim o viata si murim ca prostii in propriul rahat de multe ori. De ce ne mai nastem daca murim?
Pamantul poate sta si fara noi, si asa l-am distrus, miliarde de planete nu au viata, deci ar fi okey si fara noi.
Ești nilhist practic, de ce mai trăiești?
Pai n-am zis partea doua, daca tot traim, macar sa ne bucuram putin de ce este, tocmai sa mai exista cat de cat o mica motivatie sa traiesc.
Traiesc ca mai am putine placeri de care ma bucur.
Trăiești pentru cineva drag care te iubești și care îl iubești
Si asta pentru cineva drag, dar si pentru tine ca sa te bucuri de ce te poti bucura, pentru ambele, nu prea merge una fara alta, trebuie un echilibru intre cele doua.
Nu stiu ce rost are, tu stii, eu am zis cum vad eu treaba.
Viața nu are nici un rost. E doar o formă efemeră de organizare a materiei, iar selecția naturală imprimă viețuitoarelor programul de executat. Orice face o viețuitoare se încadrează în general în definiția vieții și în programul de viețuitoare: strângere de resurse, supraviețuire, adaptare la mediu și înmulțire. Trăim pentru că putem și pentru că niște viețuitoare și-au executat programul de înmulțire și când nu mai putem trăi murim 
Dar de ce pământul se bucura de un excelent echilibru din tot sistemul solar? De ce nu vine un asteroid, ceva, totul pare a fii prea bine făcut, dintr un haos apărut din nimic
De-a lungul istoriei vietii au fost 5 evenimente in care au murit intr-o perioada scurta cel putin 70% dintre specii si traim cea de-a 6-a exctinctie (facuta de om de data asta).
Cel mai devastator a fost acum 250 de milioane de ani, cand au murit peste 90% din specii. Dinozaurii au disparut acum 65 de milioane de ani din cauza unui asteroid. Echilibrul nu e chiar asa nemaipomenit, dar ne putem bucura de el cat tine. In fond traim cea mai frumoasa perioada din istoria omenirii.
Poate să vină așa cum a fost în cazul dinozaurilor. O entitate cu o putere și o inteligență așa de mare încât să poată crea condițiile necesare vieții nu ar avea nici un folos de pe urma viețuitoarelor și ar fi făcut direct viețuitoarele de care are nevoie, nu ar fi așteptat milioane de ani ca să-și facă evoluția efectul. Multitudinea de viețuitoare toate supuse selecției naturale și evoluției în timp, viețuitoare care se mănâncă una pe alta și lipsa comunicării de orice fel între creator și creație arată că viața e doar o întâmplare și există doar pentru că poate să existe, nu pentru că ar fi nevoie de ea sau pentru că ar avea cineva nevoie de ea.
E bun exemplul cu maimuța care arată că un eveniment care nu e imposibil are loc chiar dacă probabilitatea de a se întâmpla e foarte mică, dar diferită de zero. Dacă o maimuță e lăsată să tasteze în continuu la tastatură, după un timp vom vedea în șirul de caractere de exemplu cuvântul "da". Dacă e lăsată și mai mult timp la tastatură, pot găsi și un cuvânt mai lung și orice cuvânt doresc. O poezie poate fi considerată un cuvânt și atunci după un timp care poate fi foarte mare, garantat pot găsi acea poezie scrisă perfect fără nici o greșeală și fără ca maimuța să înțeleagă ce a scris.
Așa cum maimuța dacă are timp nelimitat ajunge să scrie o poezie fără să vrea și fără să o înțeleagă, tot așa și materia în timp se poate aranja sub formă de viață.
De aici rezultă că e foarte posibil sau chiar sigur ca după un timp foarte lung să mai trăim toți o dată sau chiar de o infinitate de ori identic aceeași viață și să scriem aceleași texte și la aceeași oră pe același site 
.
Deci nu suntem nemuritori, dar ne putem repeta în timp.
Viața nu are nici un scop, singurul scop pe care îl poate avea este cel pe care i-l dăm noi înșine, putem alege și să trăim fără nici un scop că nimănui nu-i pasă.
Pe lângă imensitatea în timp și spațiu a universului omul este doar un fir de nisip, dacă existența pământului ar fi rezumată în 12 ore atunci omul ar ocupa doar câteva secunde din această perioadă, deci nu e ca și cum suntem de atât timp încât să apucăm să ne punem amprenta pe univers, suntem doar niște primate foarte evoluate și suntem la mila norocului, oricând poate veni un asteroid sau o altă calamitate care să distrugă complet specia umană și de care nu avem cum să ne apărăm orice am face.
Scopul vietii, sa fim cat mai fericiti.
Semnificatia vietii, nu vad motive sa consider viata mai mult decat o anumita forma de organizare a materiei, o consecinta a unei reactii chimice extrem de complexe.
Mi-ar placea sa aiba o insemnatate mai deosebita, dar inca nu am gasit motive sa cred asta. Totusi, cat tine e fantastica!
Si viata este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
Daca nu asta este scopul vietii voastre inca, cautati adevarul si va va da si sensul vietii!
Si dupa ce i-ai cunoscut pe Dumnezeu si pe Isus Hristos ramai fara niciun scop in viata? Ce scop ai intr-o eternitate in rai? Presupunand ca dupa ce ajungi in rai devii omniscient.
-
anonim_4396 întreabă:
7 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
