Pacientul : Sufar de tulburare de personalitate, imi prescrieti ceva?
Medicul : User Blocat, urmatorul.
Nu te supara pe mine, insa daca te prezinți de sex feminin cand tu nu esti, atat tulburări de personalitate cat si disforie de gen sunt diagnostice presumtive...
Mai putin in zona cu fluiditate, insa presupun ca nu la asta te referi...
Deci eu nu pot sa fiu un actor?
Am inteles.
Nu am facut referire la profesie, fereasca Dumnezeu, ci la strict cele doua afirmatii ale tale. In plus, nu ne-ai dat detalii esentiale, precum in ce context te prezinti ca fiind de sex feminin? Pe scena, adica la locul de munca sau in afara lui?
Atata timp cat "lucrezi sau esti in interes de serviciu" adica pe scena sau repetitii on si off stage, orice judecata se va aplica personajului si nu tie, actorului, asa este normal!
Asadar, eu nu am spus si nu spun ca NU poti fi actor!
Ei bine, nu ați menționat, dar dacă actorii sunt scutiți de această problemă mentală, atunci de ce nu ar trebui să fiu și eu?
Mai contează pe ce scena sunt?
Scena poate fi și aici.
Probabil dacă personajul „anxioasa" ar fi fost interpretat de mine într-un film, nu ar fi fost o problemă de sănătate daca l-as fi interpretat din nou aici, dar pentru că nu e se considera boala psihica.
Aici vad ipocrizia umana!
În plus, nu joc niciun rol, deoarece acest personaj anxioasa nu există, este un pseudonim pana la urma, singurul rol pe care îl joc uneori este atunci când vorbesc la genul feminin, dar în condițiile în care un utilizator TPU vorbește despre frică, intuneric, violenta.
Sa incercam sa tracem a thin line: Daniel Day Lewis obisnuieste sa intre in rolul personajelor, la modul in care traieste in pielea lor ANI DE ZILE (chiar si 5 ani, pentru unul dintre roluri), de aceea apare extrem de rar pe marele ecran, pe de-o parte si are cam tot atatea premii Oscar cate rolurinjucate!
INSA, dupa ce a facut filmul, pune rolul la palmares si redevine el.
Daca tu joci un rol SI DUPA ce s-a zis cu piesa, sau mai rau, FARA MACAR sa fii actor, atunci iti spun cu regret ceea ce am spus-o de prima data:
daca te prezinți de sex feminin cand tu nu esti, atat tulburări de personalitate cat si disforie de gen sunt diagnostice presumtive...
Mai putin in zona cu fluiditate, insa presupun ca nu la asta te referi...
"INSA, dupa ce a facut filmul, pune rolul la palmares si redevine el."
Pai asa procedez si eu.
Nu vă imaginați că acum mă pun mereu în „pielea" anxioasei și vorbesc la genul feminin, vorbesc doar când intru în film.
Acum vorbești cu mine și mâine vorbești cu anxioasa, dacă aduci în discuție ceea ce o caracterizează.
De fapt, așteaptă, tu încă vorbești cu mine când o joc pe anxioasa, doar că nu ma mai prezint baiat, ci fata, pentru că anxioasa e de gen fm.
"Daca tu joci un rol SI DUPA ce s-a zis cu piesa, sau mai rau, FARA MACAR sa fii actor, atunci iti spun cu regret ceea ce am spus-o de prima data."
Chiar vreau să-l vezi pe Bendeac și echipa lui interpretând roluri în afara piesei.
FARA MACAR sa fii actor?
Adică, chiar am nevoie de o școală de actorie pentru a fi actor? Ma refer sa interpretez un rol oarecare.
Majoritatea oamenilor sufera de ceva si faptul ca iti schimbi genul cand ai anxietate e foarte dubios un om normal cand simte anxietate se retrage sau merge inainte, daca anxietatea ta e o tulburare deja esti bolnav, deci de ce te-ar mira ca ai avea si alte probleme?
Nu inteleg.Nu sufăr de nicio tulburare de personalitate.
Faptul că uneori m-am amuzat pe seama acestui pseudonim nu dovedește nimic.
Nu pari amuzat
Sunt bipolar, acum mă vezi serios, mâine mă vezi glumet.
Actorii in general, nu doar de teatru, pot dezvolta tulburari de genul si tind sa fie mai instabili emotional decat alte categorii de persoane, mai ales atunci cand se dedica prea mult unui rol
Daca pot dezvolta e bine, este rau sa fie sigur.