Nu prietene, mai bine lupti
Primul lucru ar fi sa mergi la un psihiatru, urmezi un tratament si vezi apoi daca mai ai astfel de ganduri.
Intuind ca depresie ai!
Psihiatrii nu fac mereu minuni cu antidepresivele și anxiolitice, eu de exemplu am anxietate ce are rezistenta la orice tratament, și după ce nu le mai iei revin problemele
Eu as contra-argumenta la ceea ce ai spus prin faptul ca nu toti psihiatrii sunt si medici priceputi!
Ca multi au facut o facultate impinsi de parinti doar pentru ca este o meserie banoasa, ei neavand nicio placere in acest sens si fata de aceasta profesie, profesie pe care o fac cu scarba, la fel ca toti pustii care se viseaza politisti, nu pentru a fi corecti sau drepti ci pentru locul caldut pe care-l ai la Politie
Concluzionez ca nu ai gasit medicul bun!
Adică? Sa te sinucizi? Pai, viata nu mai are nici un farmec de câțiva ani încoace, parca trăim în Matrix! Dacă nu exista progresism în viata unei persoane si doar regresie la ce naibii sa mai trăiască? Nici banii nimic nu ne mai fac fericiți, mâncarea e de rahat, totul parca e în jurul nostru de rahat. Poate doar viata mea e de rahat nu știu dar nu vad ca lumea sa fie ca înainte când se stătea un zona și se vorbeam și alte alea, toți au devenit individualiști, trăiesc doar pentru ei.
Doar ti se pare tie, sau mai bine spus ai crescut, nu mai esti ca inainte deci esti intr-o alta etapa, decat cea in care ai fost si stateazi in zona, vorbeati, bla bla povesti vraja marii.
Nu te astepta ca viata e la fel pe tot traseul ei, fiecare etapa este altfel, cea fost n-o sa mai fie, asa ca nu incerca sa ramai in trecut, faci ce se face la varsta ta, nu mai esti copil.
Toate ti se par altfel nu pentru ca s-au schimbat, ci pentru ca tu te-ai schimbat, ai crescut, simt, vezi, gindesti altfel decat inainte.
Cam despre asta este vorba. Multa lume spune exact ca si tine, vai ce mincare era pe vremea nu stiu care, vai ce chestii mai erau si etc.
Dar pe vremea aia, erai mai mic, vedeai lumeaq, o simteai, percepeai altfel decat acum.
Despre asa ceva este vorba, despre cum percepi tu lumea imn diferite etape ale vietii, ce pot sa iti spun sigur, este ca percepem f diferit. Si gustul la mincare si toate. Vai ce nu stiu chestii bune erau inainte, cand le cauti si le maninci, o sa spui, ba nu-s alea ce le mincam eu cindva dar de fapt poate is si mai bune, doar ca tu simti totul altfel.
Iti spun de toate astea, eu le-am experimentat deja. De la mincare, la chestii vizuale, la orice.Mai ales ca sunt plecat, toate pe aici mi se par mai altfel, si toti asa spun, ce bune erau chestiile din RO. Apoi ajungi sa le gasesti, sau vii acasa, exact aceleeasi chestii ce le foloseai cand erai copil, pff nu mai au gust ori parca pe atunci aveau alt gust, dar nu adevarat.
Am plecat din RO, acasa acolo aveam linga mine un riu, mi se parea mare, dupa ceva ani cand m-am intors, am zis ca nu-i adevarat, zic ma dar ce a disparut riul de aici?
Zice mama e tot acolo zic dar parca era altfel. zice poate ti se pare tie.Cam despre asa c eva este vorba, despr perceptie la virste diferite, aici este toata diferenta.
Emilia19 întreabă: