Ceau, ce intelegeti voi prin, aceasta fraza : " Traieste-ti viata pana poti si pana esti tanar ". Astept cat mai multe opinii :

Unele lucruri merg pana la o anumita varsta
Sintagma tanar si liber este foarte incetatenita tocmai prin faptul ca aceste doua lucruri merg foarte bine impreuna. Insa merg pana la o anumita varsta. Doar la varsta tineretii ti se mai permite libertatea sa ai tot felul experiente esite din comun, unele chiar si gresite, inainte de a atinge varsta maturitatii. Daca nu vei fructifica aceasta perioada in viata ta, ea se va reflecta mai tarziu la varsta maturitatii in felul cum te va percepe lumea si cum o vei percepe tu pe ea. La tinerete este necesara asumarea libertatii, de a lua o pauza de libertate, pentru a experimenta tot felul de lucruri, inainte de a reintra in sistem urmand constrans un drum prestabilit de altii.
Daca ceri voie pentru libertate, nu o vei primi niciodata. Vor fi destui care sa-ti spuna ca: nu e bine – parintii, nu e legal – oamenii legii, nu e moral – oamenii bisericii, nu e sanatos – medicii, nu e demonstrat – profesorii, nu e frumos – restul. Tu in schimb va trebui sa decizi daca faci ce spun ei sau asculti ce-ti spune inima. Asa ca, asculta-ti inima si pur si simplu fa-o. Daca vei asculta de toate sfaturile pe care le dau ceilalti totul va fi "bine", dar nu pentru tine ci pentru ei: parinti, oamenii legii, oamenii bisericii, etc. Ei vor fi multumiti pentru ca pot sa "doarma" in continuare, ca pot sa-si continue viata searbada si monotona nestingheriti. Dar tu nu vei afla niciodata cine esti.
Daca iti vei asculta inima vei afla cine esti, chiar daca nimeni nu va fi de acord cu tine. De ce e asa? Pentru ca ti-ai permis sa risti, sa gresesti si sa suferi pentru a afla adevarul despre viata. Este o cutezanta prea mare, pe care ei nu si-au permis-o cand erau de varsta ta. Au pierdut demult aceasta sansa si acum regreta de fiecare data cand vad cate unul care indrazneste. Fara sa stie insa ei formeaza impreuna o "coalitie monstruoasa" impotriva celui tanar care are curaj. Toti acestia poate ca ar vrea sa fie in locul lui, dar sunt prea lasi sa o recunoasca si aleg sa se intoarca impotriva lui pozand in modele de perfectiune atotcunoscatoare, uitand ca ei insasi au trecut prin aceleasi situatii cand au fost tineri, nestiind ce sa aleaga. Au ales in schimb sa nu riste si sa nu fie responsabili pentru propria lor viata, preferand sa ii faca pe altii responsabili prin faptul ca au stat ascultatori fata de aceeia. Iar aceasta lasitate s-a perpetuat si amplificat cu fiecare renuntare la propria lor libertate de a fi, ajungand sa fie ca niste morti care se misca.
Cei mai in varsta au inteles ca acest conflict dintre generatii (de fapt dintre doua mentalitati cea retrograda si cea progresista) nu poate fi inlaturat din viata noastra intrucat e in firea lucrurilor, insa el poate fi mult atenuat printr-o pacaleala buna care are la baza frica. Frica este cea care ucide nu doar elanul tineretii ci insasi viata, iar acolo unde nu mai sunt tineri care sa riste totul pe o carte, intreaga generatie este compromisa.
Teoretic un om poate trai aceasta libertate la orice varsta, in realitate ea poate fi traita doar la tinerete. Atunci cand cei din jur sunt mai ingaduitori cu cei tineri si le accepta in anumite limite si numai pe o perioada limitata de timp aceasta libertate. Mai tarziu devine nu doar nefiresc dar si greu ca ei sa isi asume aceasta libertate, cei din jur fiind mult mai intransigenti. Desigur o poarta catre libertate ramane oricand deschisa insa ea se micsoareaza pe zi ce trece. Iar cu trecerea anilor devine tot mai greu sa te apleci ca sa intri pe ea datorita anchilozarii intregii fiinte.
Daca starea de libertate caracterizeaza tineretea si reciproca este valabila, starea de tinerete este caracterizata de libertate, asa incat un om chiar daca este in varsta se simte tanar si este perceput de ceilalti ca fiind tanar in masura in care el este si se simte liber. In concluzie un om care se simte si traieste liber refuza sa mai imbatraneasca, pastrandu-si tineretea si vitalitatea pana la varste inaintate. Am putea intui aici secretul tineretii fara batranete, daca nu am sti cat de conditionat este omul zilelor noastre si nu doar de timp, spatiu si de cunoastere precum si de contextul social, moral, religioas si cultural in care traieste. Asa stand lucrurile ar insemna ca el este sortit imbatranirii inca de la nastere, daca n-ar exista intotdeauna si o speranta.
Aceasta speranta de libertate nu este o utopie, o evadare intr-un spatiu virtual sau oniric, ci o realitate vie si consistenta care facandu-si loc in toate domeniile vietii conditionate desfiinteaza toate barierele legate de spatiu, timp si cunoastere, dar si pe cele sociale sau culturale. Evident ca aceasta speranta de libertate care poate transcende totul nu-si are sursa in vointa omului ci in vointa lui Dumnezeu, este chiar Dumnezeu si se numeste Hristos. Numai un om care a ajuns sa-L cunoasca si sa traiasca in Hristos prin revelatia data de Duhul Sfant, poate experimenta libertatea si tineretea vesnica pentru totdeauna. Cum aceasta intalnire cu Hristos se poate petrece practic in orice moment in viata noastra si in orice conditii, ea este cu atat mai fructuoasa si plina de esenta cu cat vine dupa ce ne-am testat propria noastra libertate la varsta tineretii.
Parabola Fiului risipitor din Biblie, nu este o condamnare a celor care isi asuma propria libertate, ci bucuria revederii dintre un fiu care a cunoscut suferinta lumii dotorita asumarii libertatii individuale si s-a intors bucuros Acasa in iubirea Tatalui, din constiinta si nu din constrangerea respectarii Legii (cele 10 porunci). Pe acest Fiu ratacit Tatal il sarbatoreste, bucurandu-se foarte impreuna cu El. Acest Fiu s-a simtit si a fost tot timpul liber, pe cand celalalt fiu care a ramas acasa a fost si s-a simtit tot timpul constrans de Lege. Dumnezeu Tatal chiar daca isi iubeste toti fiii cu aceiasi dragoste, il sarbatoreste doar pe cel care iesind din "turma", isi asuma libertatea pentru a descoperii Viata, in pofida celor din jur care il condamna.