Cei cărora le-au murit părinti sau unul dintre părinti, ce regrete aveți acum?

Pai depinde, e relativ, daca s-a purtat frumos, te-a iubit, ti-a cumparat una alta cand doreai, atunci plangi, suferi, regreti. Daca nu, atunci de ce sa suferi? Sentimentele se si castiga, nu sunt moca, le vrei, ofera-le, si atunci vei primi.

Pai daca tatal prietenului meu era betiv, se certa cu maica-sa, nu l-a iubit, nu l-a interesat de scoala si altele, ce sa regrete dupa ce a murit? Ca a murit acum ceva ani. N-a regretat. Din contra, a fost liniste dupa aia in casa.

Cand pierzi mama e tragic rau. Nu ai regrete speciale, simti doar o continua durere sfasietoare primii ani, dar cu trecerea timpului si implicit maturizarea ta mentala te ajuta sa înțelegi si sa tratezi ideea mortii ca fiind naturala si normală. Cu tata a fost mai rapid procesul. Asta a fost in cazul meu, nu stiu la ceilalti, depinde si de capacitatea fiecaruia de constientizare a acestui proces natural.