Buna ziua,
lucrul acesta mi-l doresc de cand ma stiu. Eram copil cand am spus acest lucru si alor mei de acasa. Bineinteles au luat-o ca pe o gluma. Dupa ce am terminat liceul, din nou s-a pus acesta problema, dar am renuntat prea usor la insistentele alor mei.M-am angajat, acum lucrez de ceva ani, dar nu mi-am gasit locul. Ceea cefac acum o fac doar din obligatie. Nicio pasiune, niciun pic de suflet in tot ceea ce fac. Mama imi spune mereu, cand eu eram de vasta ta tu aveai deja 7-8 ani; sora ta e mai mica ca si tine si are deja familia ei. Tu ce mai astepti? De ceva vreme am pierdut-o si pe singura persoana care ma intelegea, asa ca acum sunt mai singura ca nicioadata. Parintii nu ma inteleg, cunostintele ma privesc ca o ciudatenie. De ce nu sunt totusi intr-o manastire? Asta ma intreb si eu.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Pentru?
Capabilă aş fi, dar depinde de scop (dacă există unul, bineînţeles).
Şi de ce nu pe o insulă, ci într-o mănăstire?
Răspunde
.probabil ca as fi capabil daca ar trebui sa fac acest lucru...
dar de ce sa fac asa ceva? chiar nu ar avea rost!
eL3cTr0, eu categoric nu m-as retrage la o manastire, viata e prea frumoasa ca sa ti-o traiesti departe de cei dragi!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
