Cine este jurnalist de profesie dintre voi? vreau sa aflu mai multe despre aceasta profesie.

Meseria de jurnalist este una fascinantă. Te afli mereu între oameni, afli care le sunt problemele şi bucuriile, trăieşti alături de ei, scrii în fond, despre şi pentru ei. Să fii jurnalist însemană să fii curios, să afli evenimentele înaintea celorlalţi, să ai un bun control asupra limbii şi a cuvântului, să dispui de mult bun simţ şi să ai un bagaj de cunoştinţe vast, din toate domeniile. Fie că este pe micul ecran, la radio sau la ziar, jurnalistul trebuie să-şi informeze cu profesionalism publicul în legătură cu ceea ce se petrece lângă el şi în lumea largă. Teoretic. Dar să aruncăm o privire şi asupra realităţii din media românească.
Astăzi, mai toţi care dau bine pe sticlă ajung să se numească jurnalişti. De la fotomodele complexate la prostituate, de la „cântăreţi" şi până la „actori", toţi fac presă. Accentul pe profesionalism nu se mai pune de multă vreme pentru că cine vinde bine şi produce audienţă are întâietate. Să luăm de exemplu ştirile de la TV. Sângele, macabrul, drama dusă până la extremă, toate acompaniate de o muzică de fundal desprinsă parcă din filmele lui Hitchcock, transformă ştirile din informaţie pură în spectacol de prost gust. Senzaţionalitatea molipsitoare a lui Dan Diaconescu se oglindeşte astăzi în mai toate buletinele de ştiri. Dudui simpatice, care fac glume cu politicienii atunci când îi intervievează, indivizi care aleargă după Gigi ca să afle ce a mâncat de Revelion, şi tot felul de aşa-zişi oameni de televiziune, alcătuiesc breasla reporterilor TV care, cu mici excepţii, sunt produşi pe bandă rulantă. O altă televiziune, o altă mentalitate: o numeşte „jurnalistă" pe fosta „reporteriţă" cu studii superioare, actuală prostituată: Laura Andreşan. Ca această fiinţa cu doi sâni- şi atât- să fie numită jurnalist, ar trebui ca Pleşu, Liiceanu, Patapievici şi alţi corifei ai condeiului să se lase de meserie. Inutil să mai insistăm asupra nivelului scăzut de educaţie din presa audiovizuală. Scandaluri, sânge, horror, spectacole de joasă speţă, toate fac rating, iar ratingul e bun atunci când vrei să speli creierele însetate ale unor oameni care din disperare şi sărăcie, se refugiază în faţa tubului catodic satisfăcuţi că nu
şi-au văzut propriile rude în carnagiul prezentat la ştiri. Ieri a fost Elodia şi Mailat, mâine vor veni alţii, poimâine alţii şi tot aşa. Telenovelizarea publicului va continua până când acesta se va fi autosaturat. Puterea de schimbare stă tot în mâinile publicului, public care, să sperăm că se va hrăni în viitor şi cu altceva decât cu „ciaodarwinisme" sau „ciocisme".
Pe cât de seci ar parea, nici ştirile meteo nu fac excepţie de la fundamentarea acestui fenomen. La o televiziune cu bun simţ, acest tip de „stiri" este prezentat de un specialist- si nu de un „actor" de telenovele sau de vreo mândră blondă care işi mai trage putin fustiţa scurtă după ce arată pe hartă Nordul în Sud. La ştirile sportive, în schimb, prezentatoarele se întrec în a-şi etala decolteurile şi coafurile, care mai de care mai shic, iar crestele date cu gel (de cea mai bună calitate) ale prezentatorilor se iau la întrecere cu cele ale personajelor de desene animate.