Comisul Ionita isi încheie „povestea" cerând vin si pregătindu-se sa înceapă alta istorisire pe care de mult vroia sa o spună. Va fi întrerupt de închinarea călugărului de la schitul Durau, care este îndemnat sa spună întâmplarea cu Haralambie. La sfarsitul istorisirii părintele Gherman, uimit de cele ascultate, moş Leonte marturiseste ca nu a mai fost aşa infricosat de când a văzut balaurul. Astfel ca, incitat la istorisire, va povesti întâmplarea, amânând din nou pe cea a comisului.
După acest prim grup de povestiri, se constata o întrerupere in tehnica legării istorisirilor. Este, probabil o pauza scurta in care cei prezenţi la han reflectează pe marginea celor ascultate sau poate ca e încheierea primei zile.
Următoarele trei istorisiri („Fântâna dintre plopi", „Cealaltă Ancuţa" si „Judeţ al sărmanilor") constituie si ele un grup legat, unitar.
alextheboy1999 întreabă: