Cine imi poate face si mie rezumat pentru urmatoare poveste va rog mult? Dau funda mare!

Un crocodil sedea odata pe malul unei ape si plângea,
plângea cu lacrimi de crocodil.
- Vai, vai, cât de rau îmi pare! Vai, vai, sunt nemângâiat!
- Ce-ai patit, crocodilule? întreba o caprioara. De ce plângi?
Crocodilul îsi clatina capul si striga cu durere:
- Cum sa nu plâng, cum sa nu plâng daca am înghitit adineauri un explorator, cu pusca si ranita, cu tot?
Caprioara, care nu-l avea la inima pe crocodil, râse bucuroasa:
- Aha! Te râcâie pusca pe gâtlej, asa-i?
- Da’ de unde! gemu crocodilul. Nu pricepi nimic!… Ce pusca? Ma doare inima, inima ma doare când ma gândesc la bietul explorator pe care l-am înghitit… Un om atât de îndraznet! Un barbat voinic, care cunostea toate padurile salbatice, toate cotloanele pamântului… Ce nenorocire! Ce nenorocire! Cum am putut eu sa-l înghit, cu pusca si ranita cu tot? Sunt un ticalos, un nelegiuit… N-am sa-mi iert fapta asta cât oi trai!
Si plângea, plângea crocodilul, plângea cu lacrimi de crocodil
Caprioara, care se tinuse departe, se apropie de crocodil, daca-i vazu durerea, încerca sa-l mângâie:
- Draga crocodilule, spuse ea, daca ai sti cât sunt de fericita ca te-aud vorbind asa… Vad ca-ti pare rau…
- Rau! Rau! striga crocodilul. Dar vino mai aproape, ca nu te aud prea bine… Caprioara se apropie.
- Bietul explorator! grai ea. L-ai înghitit, desi nu ti-a facut nimic… Dar de azi înainte n-ai sa mai înghiti exploratori, nu-i asa?
- Nu! Nu! striga crocodilul. Cum o sa mai fac una ca asta? Mai degraba am sa încep sa pasc iarba, ca tine…
- Dragul meu! sopti înduiosata caprioara.
- Da, da! Am sa pasc iarba, spuse din nou crocodilul. Numai ca…
- Ce e?
- Numai ca nu stiu care iarba e sanatoasa si care otravitoare. Ar fi pacat sa mor otravit în floarea vârstei. Nu crezi?
Caprioara râse si-l linisti pe data:
- Asta sa-ti fie grija! O sa mergem la pascut împreuna si o sa-ti arat eu ierburile dulci, acrisoare sau amare…
- Nu, nu, nu vreau amare! striga crocodilul. Arata-mi ierburile dulci, cele mai dulci cu putinta… Uite, iarba asta de lânga mine e dulce? As vrea sa pasc îndata. Ard de dorinta de a paste mai degraba…
Caprioara se apropie de crocodil, se apleca sa vada iarba cu pricina si în clipa aceea crocodilul casca o gura cât o sura si-o înghiti cu cornite cu tot.
- Proasto! mârâi el apoi. Auzi, iarba dulce… Pai tu ai carnea mai dulce decât orice iarba, aproape tot atât de dulce ca cea a exploratorului de adineauri! Ha – ha, dar bine am mai mâncat azi.
Un papagal, care vazuse din vârful unui copac tot ce se întâmplase, clatina din cap si striga:
- Sa afle toata padurea ce pateste caprioara care crede în lacrimile unui crocodil!
Si a aflat toata padurea, si de atunci i s-a cam înfundat crocodilului, care a venit plângând la prietenul meu care scrie toate povestile pentru copii si, tot plângând, i-a povestit cele întâmplate. Numai ca prietenul meu l-a dat pe usa afara, si, pe cuvântul meu, bine a facut!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook