Cred ca nici ei nu se inteleg...
Se plang de propriile greseli si in marea majoritate a cazurilor, dau vina pe societate, inloc sa invete din greseli. Si daca invata, invata doar 10% din ce trebuie si restul' de 90% este o decizie proasta.
In general sau cand au o problema reala? Uneori este bine sa fii dragut cu oamenii aflati in suferinta.Nu prea des totusi.
Ma refer la genul ala de om care mereu se plange ca nu are, ca nu poate, ca nu reuseste, ca se imbolnaveste.Aici se pot cataloga uneori si ipohondri sau persoanele mai razgaiate care vor cumva intr-un mod indirect sa iti spuna rezolvami tu problema sau aia care vor tot mai mult tot mai mult fara sa se gandeasca daca se poate sau nu
Depinde de situatie. Daca este vorba de parinti/bunici atunci merge pana la o limita si spun limita pentru ca nu sunt de acord cu ideea "M`ai nascut, sunt sclavul tau!", "Apreciez ceea ce ai facut pentru mine si te voi iubi/ajuta mereu atat cat este cazul, dar sa nu exageram." pentru ca desi oricine poate da nastere unui copil asta nu inseamna ca se numeste si parinte. In rest, nu sunt centru de ajutorare, am si eu viata mea la care sa ma gandesc.
Parerea ta care e?
Persoanele care vorbesc mult ma fac sa ma simt bine in priajma lor deci asta inseamna ca am o parere buna despre ei.
Una este sa iti explice ceva si alta e sa turuie sa nu mai apuci sa zici nimic si tu
Prima categorie ma enerveaza la cume.
Din a doua fac si eu parte. Nu vad ce e rau in a fi copilaros.
Nu ma refer ca te mai joci glumesti ma refer la persoanele ale care se cam joaca tot timpul si glumesc si iau tot in deradere
Alea nu sunt persoane copilaroase, crede-ma, cunosc persoane de genu'.
Mie nu mi se par copilărosi, ci mai degrabă nesiguri, negativi... obositori, enervati ( te zârie pe creier să auzi cum cineva se vaită din nimic şi face o dramă din orice).
mad000004 întreabă: