Este din nou primavara.Natura se spala pe ochi somnoroasa fiindca tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne incanta cu recitalurile lor.
Primavara, asezata in fata oglinzii, se da cu putina pudra pe fetisoara ei si parca deodata s-au auzit niste susoteli.Stiti cine erau? Copacii, imbracati in haine de sarbatoare, prinsesera viata,iar acum stateau la taifas.
Aceasta si-a aranjat deja rochia de matase si dupa ce a inchis ultimul centimetru de fermoar, florile au inceput sa-si deschida petalele, sa parfumeze aerul si sa zambeasca cerului albastru-cristalin.Ea nu a uitat sa-si contureze putin ochii si iarba a prins deja culoare. Dupa ce si-a pieptanat parul, si-a pus pe cap un voal alb prin care a anuntat izvoarele,ca pot incepe sa murmure povestile adunate in timpul iernii.
Eu bucurandu-ma de toate aceste minuni ale naturii, m-am intrebat de ce oare nu este intotdeauna primavara? Atunci natura e plina de viata si intrece pe oricine si orice la frumusete. Oare este trecatoare aceasta frumusete? Dar de ce ar fi asa? Soarele are cele mai puternice raze vara,tabloul auriu amestecat cu putina cafea este toamna, iar paradisul alb este doar iarna.
Natura nu are o frumusete trecatoare, are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total.Acum cateva zile livada era acoperita cu o patura alba de nea care s-a asternut peste frunzele cazute toamna trecuta ce nici nu se mai vad.In urma cu cateva saptamani,puteam observa de la fereastra dansul balerinelor cu rochite in mii de forme sau minusculele furnicute, ce erau de fapt copii distrandu-se la sanius.
Si iata ca am ajuns astfel, la concluzia ca toate anotimpurile sunt frumoase, dar parca primavara ocupa un loc special in sufletul meu.Eu cred ca nimic nu este mai frumos decat un peisaj de primavara, in care toate elementele descrise se afla intr-o conexiune si armonie perfecta, asemenea unor reguli luate din tipare.
Sper ca am fost de ajutor:*