Sa fiu sincer, pe cât pare de prostesc, pe atât de adevărat e.Eu unul am dependenta de zahar.Pur și simplu ce vad, nu mai exista
Nu am fost la psihiatru, ar părea dubios sa îi zic că "da, știți, mă simt dependent de zahar, ce e de făcut?"
Că până la urmă e zahar, nu prea ai cum sa fugi de el
Eu cu păcănelele, mi-au distrus viața numai la sinucide mă gândesc! De asta nu mai scapi decât dacă îți pui interdicție în cazinouri altfel e imposibil aproape cred că 1 din 100 reușesc să se lase restul rămân pe viață dependenți sau chiar sadici.
In schimb nu am nici un alt viciu, nici asta nu îl aveam dar m-am luat după prietenii de maro
E bine, macar asta nu ramane asa tare pe creier, ar fi fost mai rau sa ai altceva, daca te duci la munte cateva saptamani eu zic ca uiti.