CONCURS: Care e cea mai draga amintire a ta legata de inceputul scolii?

Imi amintesc si acum prima mea zi de scoala (cand am intrat in clasa I). Eram foarte emotionata pentru ca nu stiam ce o sa se intample. Mi-am cunoscut pentru prima oara invatatoarea (pentru ca pana atunci doar mama mea vorbise cu ea), un om absolut minunat urma sa observ mai tarziu, care impreuna cu ceilalti invatatori pregatisera ceva special pentru noi...
Inainte de a intra in scoala toti copii din clasele a II-a ne-au luat prin surprindere si si-au ridicat buchetele de flori ca noi sa putem trece pe sub "podul" facut de acestea. A fost minunat, invatatorii au transformat intrarea banala in scoala in ceva de neuitat...
Stiu ca acum acest lucru mi se pare banal insa atunci mi s-a parut ceva absolut grozav
Oricum in fiecare an este placut sa imi revad colegii, sa glumim si sa ne distram impreuna. Inceputurile sunt mereu grozave, fiindca mereu se intampla ceva diferit

In clasa intai cand m-am pierdut pe holurile scolii si nu cunosteam pe nimeni

Buna ziua!
In prima zi de scoala din clasa I, doamna invatatoare avea intr-o punguta cu rosii proaspat culese, pe care sa le dea, dupa ore, fratelui dansei, care lucra la bloc.
A lasat punga pe catedra si s-a dus sa ne dea orarul din cancelarie.
A stat mult, asa ca noi am fugit catre blocul fratelui doamnei invatataoare ( mi-e dor de ea! ) Melania, si am aruncat cu rosii in geamul fratelui dansei, care locuia la etajul 2.
Atunci, dansul a coborat ca furtuna scarile si a venit in fata blocului, unde noi inca mai eram, cu un bulldog ''dintos'' si ne-a alergat cu el in lesa pana la primarie.
Acolo am fost luati de angajati si dusi inapoi la scoala!
Va pup!
Mult succes in continuare!

* locuia la bloc
*avea intr-o punguta rosii.

De ziua copilului in 2012! A fost foarte frumos la ora de engleza! Faceam ore suplimentare cu unii din clasa... Si doamna Rotaru... Ne-a invatat un cantec si. il repetam in grupuri! A fost asa frumos! Atunci. Simnteam ceva ce nu am m-ai facut-o in veci. Ma distram cum voiam si nu existau reguli! Pt mine a fost Magic!

Îmi amintesc și acum când eram în clasa a IV-a, și trebuia să avem o inspecție la istorie. Știu că am învățat enorm de mult, însă nu doar eu, ci și restul foștilor mei colegi de clasă.
Era prima noastră inspecție, iar pe-atunci aveam un domn învățător (care acum a devenit director la acea școală) și știu că era foarte îndrăgit de copii.
Avea un mod de predare simplu, care pur și simplu te făcea să fii atent la vorbele lui chiar dacă voiai sau nu.
Zilele au trecut, și a veni și ziua cu inspecția. A trecut repede, ne-am descurcat grozav, pot spune, și la sfârșit, domnul nostru învățător ne-a cumpărat câte o înghețată tuturor!
Se vedea pe chipul nostru cât de bucuroși și mândri suntem!
Asta a fost un moment de neuitat, cu toate că pare banal, nouă ne-a intrat la inimă!

Pai...Multe momente frumoase:
juniori de clasa 1 cum eram o colega avea o esarfa foarte lunga roz parca, oricum ne-am prins toti de ea si mergeam ca un trenulet pe langa banci, fara sa ne si cunoastem macar.SAU inainte de Craciun, respectiv vacanta de iarna am facut noi decoratiunile pentru brad, din hartie impreuna cu invatatoarea si cand a intrat in clasa in ultima zi inainte de vacanta de iarna am colindat-o si ne-am dus si la dansa acasa sa o colindam.Sau ne pictam singuri pe fata, normal ca aratam foarte caraghios, dar nu ne pasa.

În clasa întâi, când doamna învățătoare ne-a întrebat emoționată dacă știu cineva ce scrie deasupra ușii. Evident că n-am știut nici unul așa că ne spusese ea că acolo scria "clasa I-a A" și că intrând pe ușa clasei pășim într-o lume nouă.

O zi frumoasă!

Imi amintesc cu drag prima zi de liceu cand am cunoscut-o pe colega mea care de atunci imi este cea mai buna prietena.

Imi amintesc cu cata strangere de inima paseam pragul clasei a-V-a. Imi era foarte greu pentru ca ma desparteam de d-na invatatoare pe care am iubit-o enorm si careia ii spuneam intotdeauna problemele mele. Acum stiam ca nu va mai fi tot timpul langa mine.
Dar, in acea vara fusesem intr-o tabara frumoasa in judetul Mures iar profesoara care a insotit grupul nostru semana perfect cu d-na invatatoare, dar mult mai tanara. Poate n-o sa va vina sa credeti, dar profesoara din tabara era chiar diriginta mea. M-a recunoscut si ea imediat; Atractia a fost reciproca si am legat o prietenie pe viata pot spune pentru ca si acum, desi nu mai locuim in acelasi oras, vorbim la telefon, iar dansa se viziteaza cu parintii mei. Nici in cele mai frumoase vise nu speram sa mi se intample acest lucru.

Cea mai frumoasa amintire legat de inceputul scolii este aceea din clasa intai, in care eram foarte emotionata de ceea ce urma sa se intmple, sa-mi cunosc colegii de clasa, pe doamna invatatoare! Cum scoala incepea pe 15 septembrie, iar la o saptamana era ziua mea de nastere, era o bucurie mare sa duc la scoala bomboane!

N-as spune ca e o amintire draga, dar, in mod sigur mi-a marcat tot restul vietii.
Era in prima zi de gradinita. Rochita bleu (cei de varsta mea si-o amintesc) nu reusea sa acopere juliturile proaspete din genunchi. Eram tunsa scurt, pentru ca uram coditele si, mai ales, pieptanatul indelung efectuat, energic, de mama in urletele mele agonizante.
Singurul accesoriu care imi "bucura" rochita era o funda mare, alba, infoiata, de care eram extraordinar de mandra.
Numai ca educatoarea a decis ca toata lumea trebuie sa poarte la gat un fel de snur albastru, cu noduri la capete care, acum, ma duce cu gandul la un streang.
Numai ca eu am refuzat cu obstinatie si foarte vocal sa port streangul respectiv. Am plans cu atata spor incat, timp de un an, cat am mers la gradinita, am fost singura care avea funda la gat si nu infamul snur.
De atunci, am fost si am ramas o nonconformista, o persoana care isi sustine ideile, o persoana care, cand vede o turma, o traverseaza in sens invers, indiferent cat e de greu.

Sunt invataoare si prima zi de scoala e mereu deosebita. Anul acesta am avut o nou venita la clasa, timida, roscata, un pui de om care tremura si ohisorii ii jucau in lacrimi. Am reusit s-o fac sa se simta bine venita, asta si datorita picilor mei-cu care am incheiat un pact inainte: cine reuseste sa se imprieteneasca cel mai repede cu Larisa( asa o cheama pe fetita) primeste o ciocolata. Si pentru ca ciocolata doamnei vine intotdeauna cu o imbratisare si pupic gratis; fetita s-a acomodat imediat! Un an scolar nou plin de realizari si rezultate excelente tuturor!

Cu siguranţă prietenii, colegii sunt veşnica amintire legata de şcoala, nu contează ce şcoală perstigioasă urmezi, daca nu simţi ca acolo este locul tău. Un colectiv unit, te ajută să treci peste tot, chiar si peste lucrurile despre care lumea dubitează. Atunci cand se leagă prima iubire din liceu, primul sărut din liceul, sunt imagini din viata noastră ce nu au un preţ, prima decepţie, prima suferinţa. Sunt anumite momente frumoase, când ai nevoie de prietenii tai ce îţi racoreau visele, exact ca în liceu.

Eram in drum spre scoala cu mama (nu imi mai amintesc in ce clasa treceam), iar eu am insistat sa car florile, pentru ca ma simteam deja mare si ma consideram deja in stare sa car niste flori. Mama s-a enervat bineinteles, dar m-a lasat sa imi fac toanele. Nu cred ca pot detalia cum am ajuns cu florile afara din metrou, avand in vedere ca nu m-am descurcat prea bine la protejarea lor in aglomeratia din metrou. Iar mama a insistat sa cumparam alte flori, insa zona era destul de intortocheata si nu gasisem nicio florarie pe langa. Imi amintesc si acum felul cum alergam dupa o afurisita de florarie, in timp ce aveam emotii legate de inceputul scolii si de faptul ca eram in intarziere (la varsta aia nu invatasem inca faptul ca oriunde merg cu mama, voi intarzia). Nu am gasit nicio florarie, mama deja se bosumflase, insa in momentul in care am dat florile pe care le carasem foarte mandra in metrou si cu multa grija (cel putin asa credeam eu), este unul dintre cele mai frumoase amintiri legate de inceputul scolii.

In prima zi de scoala invatatoarea ne-a pus sa recitam fiecare o poezie. Eu am recitat "Mama" de George Cosbuc, prima si ultima data cand am stiut-o pentru ca ulterior am inceput sa ma lenevesc. Evident, mama muncise mult cu mine ca sa o invat. Mama a fost foarte mandra de mine, ma bucur si acum ca i-am facut o bucurie aproape acum 30 de ani. Ce inseamna sa faci o jertfa o data, te hranesti din ea mult dupa aceea...

Cate o data vreau sa dau timpul inapoi sa imi vad trecutul, anii petrecuti in scoala.

Eram in clasa a 4a la banchet trebuia sa ne distram dar s-a intamplat sa nu ne distram pentru ca trebuia sa ne despartim de invatatoarea noastra pe care am avut-o timp de 4 ani... am inceput sa plang pentru ca nu voiam sa ma despart de doamna ea a venit si m-a linistit si dupa mi-a spus ca o voi mai vedea apoi m-am jucat cu ceilalti copi si am uitat ca ma despart de doamna inca imi amintesc cum unul din colegi a venit cu tortul sa impiedicat si la rasturnat pe mine a fost foarte comic

"Pe Pamant tot ce exista are nevoie din cand in cand sa planga!"Eram speriata, dar in acelasi timp incantata.Ma gandem la clipele care vor urma, la libertate, la viata, la pasiune.Nu mai stiam unde sunt si ma coplesisera emotiile. Ochii mei scaldati in visare vedeau un ocean de melancolie..Lacrimile calde imi vindecau suferinta, iar privirile dascalilor ma trimiteau intr-o alta lumea, o lume a inocentei.Clasa a-IX-a imi aratase o poteca plina de intelepciune, o poteca spre necunoscut..Asteptasem atat de mult clpa aceasta incat sufletul meu nu stia cum sa mai reactioneze.In loc sa gasesc un refugiu, un loc plin de prieteni, de oameni importanti si pasionati, la fel ca mine, am gasit altceva.Prima mea zi de liceu s-a transformat intr-o prezentare de moda, cu priviri stresante si cicalitoare, cu sclipiri de moment si vorbe aruncate.Era ciudat, asteptasem cu nerabdare acele clipe, dar acum le regretam.Ma aflam in mijlocul atator tineri care ma priveau cu dispret si nepasare.Simteam ca imi dispare ratiunea, simteam ca viata devine altfel.Ma invinovateam ca mi-am parasit calduroasa mea scoala de la tara cu oameni minunati care ma iubeau.Asteptam...Asteptam acel strigat de fericire, acel zambet, asteptam acei prieteni la care ma gandisem toata vacanta.Prima zi de liceu a fost una straina, a fost cosmar, dar totusi n-o regret.Trecerea ireversibila a timpului a creat in jurul meu un univers magic care ma protejeza.De fiecare data cand deschid portile trecutului chipul meu devine melancolic, dar acum ma simt minunat alaturi de oamenii de aici.Cu toate ca liceul parea o lumea fara zambete, astazi nu-mi pot stapani bucuria atunci cand sunt in preajma liceenilor mei...

Cand am intrat prima oara in clasa I a fost cel mai emotional.Nu stiam cum va fi la scoala.
Invatatoarea ne-a incurajat pe toti sa nu fim asa de emotivi.
Cam atat imi amintesc eu din prima zi de scoala.

In prima zi de scoala am aflat cum ma cheama cu adevarat.Plina de fundite si de emotii,am plecat cu mama de mana la scoala si acolo, emotiile au crescat cat muntii! Acasa, toata lumea ma striga Mariana si nu am stiut pana in prima zi de scoala ca, in acte, numele meu era Anisoara.Am avut o poveste incalcita si dureroasa la nasterea mea, numele mi-a fost dat de asistentele din spital pentru ca erau sigure ca nu voi supravietui (aveam doar 1, 900 kg) si trebuiau sa-mi intocmeasca cerificatul de nastere, pentru ca apoi, sa aiba dupa ce sa-mi intocmeasca certificatul de deces. Mama era in coma iar tata nu era de gasit.Am mai scazut in greutate 400 grame dar, a aparut tata si a facut tot ce i-a stat in putinta ca eu si mama sa traim.Si am trait iar, la o luna dupa ce-am iesit din spital, m-au botezat Mariana.Coand,in prima zi scoala, doamna invatatoare a strigat catalogul, mama a spus prezent in locul meu si mi-a povestit apoi intamplarea care care si-a pus amprenta pe destinul meu.Scoala mi-a fost draga de la inceput, am fost un elev sarguincios si ma bucur ca a fost asa deoarece am o cultura generala solida care ma ajuta in viata.Multumesc si parintilor mei care m-au indrumat si ajutat sa invat, sa dau scolii importanta care i se cuvine in viata unui om.

Imi amintesc ca in prima zi de scoala intrasem cu mama mea in clasa si asteptam invatatoarea intra ea ne intreaba ce mai facem cand de odata de aude soneria de alarma de simulare de incendiu si am inceput sa plang ca nu mai reusesc sa scap din incendiu dar doamna invatoare m-a linistit zicand ca nu e nimic decat o simulare si atunci m-am pus pe ras

Pai sincer prietenii si profesorii. Ei sunt bucuria inceputului an scolar. Apoi te gandesti ce manuale ai, sunt multe lucruri frumoase a in incepe scoala

In clasa I cand am ajuns totul mi se parea ne mai vazut si cand veneam acasa cu mama ne-a orit un ziarist si ne-a intrebat daca stim ceva de niste tipi care fumeaza si am aparut la TV...cam atat...

Eu imi amintesc cand am intrat in Clasa I. Nu cunosteam pe nimeni, nu stiam pe unde sa merg pana la iesirea din scoala. Iar cand am reusit sa gasesc usa, am alergat in pauza afara, si am alergat asa de tare, incat am cazut in genunchi si mi-am rupt ciorapii albi (dressing). Mai ales cand mi-am cunoscut Invatatoarea, a fost cel mai memorabil si mai frumos moment. Arata ca o perla proaspat scoasa dintr-o scoica di marea cea mai adanca, frumoasa, blonda ca Rapunzel, ochii stralucitori ca doua safire, fata luminoasa ca soarele. Si imbracamintea ei ca de smarald. Am avut cea mai frumoasa si buna invatatoare.

Pai stai sa fac asa o idee:
Clasa I - Ah ce ma fac daca nu voi fi in stare sa invat litere cifre dar... tot le-am invatat prieteni 0.
Clasa II - E din ce in ce mai usor si frumos prieteni 0
Clasa III - Am sa invat mult mai multe lucruri frumoase. Prieteni 2.
Clasa IV- Se mai schimba cate ceva prieteni 5
Clasa V - In credinta ca va fi frumos si amuzant sa invat ceva nou m-a dezamagit profesori si mi-au rupt 20 % din iubirea de a invata.Prieteni 5
Clasa VI - M-am obisnuit cu scoala si predate in fiecare ora prieteni 5
Clasa VII (in care sunt acum )- Va fi mai greu dar cred ca trecem si pest asta.
Deci scoala est cel mai bun prieten uneori dulce uneori acru dar tot timpul nu il voi uita mai ales invataturile daruite de a lungul anului deci fara scoala as fi trist deci acum is fericit mi-am facut prieteni multi profesori prietenosi uni profesori cam absenti.Deci scoala a fost si este unul dintre cel mai frumoasa locuri in care am fost am si plans am si ras dar este grozava scoala (doar din vedeara unora dar din a altora e nasoala)
Cam asta e. Succes!

Vis a vis de sfanta invatatura, pentru ca eram clasa de soi, la sfarsitul clasei intai, cred ca vreo 25 din 30 am terminat cu 10 si am luat premiul intai. Si doamna, la serbarea de sfarsit de an (care la noi era cu coronite din frunze de stejar, pe care se intalneau mamele noastre in secret si le impleteau pe un cerc de metal), ne-a citit pe toti cei cu premiul intai, insa in ordine alfabetica. Numele meu de familie de atunci ma ducea la sfarsitul catalogului, iar pana sa ma citeasca si pe mine, m-a luat disperarea si am inceput sa bocesc sonor ca mie de ce nu-mi da premiu.
La scoala primara eram cea mai tare la mate, apoi in generala la mate si la chimie. La citire mereu trebuia sa trag pe final ca sa-mi iasa zece.
In mod ciudat, incepand cu liceul al inceput sa le am beton si cu astea de umana. Cred ca n-a stiut doamna, dom'le, sa-mi recunoasca aptitudinile.
Tot la citire, nu intelegeam sub nicio forma ce vrea sa zica povestirea aia, "fetita care l-a luat pe nu in brate". Eu ma gandeam ca a luat un "nu" mare de plastic in mana.
Si in clasa a 5-a tin minte cum ne citea doamna profesoara Puiul. La sfarsitul lecturii, si noi, si dansa, eram in lacrimi.

Cea mai draga amintire pe care o am legata de inceputul scolii este chiar cea din clasa I. Asteptasem toata vacanta de vara ca sa pot intra in cladirea aceea mare si plina de copii numita scoala. Ziua se tot apropia si deveneam din ce in ce mai nerabdatoare avand in vedere ca scoala se afla la doar o strada distanta de unde locuiam (si inca locuiesc ). Chiar si in dimineata acelei zile ardeam de nerabdare tinand buchetul de flori in mana si ghiozdanul in spate, inaintand cu mama catre cladirea mare cu doua etaje in care aveam sa-mi petrec 8 ani din viata. Terenul de sport pe care se defasura careul era imens si plin de copii mici si mari. Ne-am asezat in spatele unei linii deasupra careia era scris cu creta "IA" si-mi amintesc si acum cand am intrebat-o pe mama de ce e I si nu 1, iar ea mi-a raspuns ca asa se noteaza clasele : cu cifre romane. Dintre toti copiii aflati acolo cunosteam doar o fetita : Ana (cu care stau si in prezent in banca ). Eram cu totii atenti si prea emotionati sa vorbim intre noi iar cand ni s-au strigat numele am pornit unul cate unul catre doamna invatatoare. Am trecut primii prin tunelul cu flori vazand pe rand elevii de-a V-a, de-a VI -a, de-a VII-a si in final pe cei mai mari, de-a VIII -a. Am urcat scarile asezandu-ne in banci : nimerisem in banca intaia, pe randul din mijloc cu o fetita. Am facut cunostinta apoi ne-am cercetat manualele noi-noute. Cand au venit si parintii doamna invatatoare a citit pentru prima data catalogul. Desi la momentul acela nu a fost nimic special acum, cand sunt in clasa a VIII-a si ma gandesc ca in curand se va citii pentru ultima data catalogul este intr-adevar ceva special. La fel a fost si tunelul de flori de anul acesta : eram ultimii care-au intrat in scoala si ultimii pe sub care au trecut boboceii, de data aceasta de clasa 0. Acum, dupa 8 ani nu mai suntem timizi unii cu altii si careul e ceva cu care suntem obisnuiti, dar emotiile primei zile de scoala raman unice si ne vor insotii toata viata.

Pot spune despre prima zi de liceu... cea mai dragă amintire ar fi cea în care am dat foc cu un chiștoc de țigară stejarului din mijlocul curții liceului, vechi de 150 de ani , am aruncat chiștocul în scorbură fără să îmi dau seamă că acolo sunt aruncate hârtii, a luat foc, iar a doua zi au tăiat copacul.
Am spus adevărul la sfârșitul clasei a 12 a când am ținut un discurs de încheiere al liceului.

Prima zi de scoala, in care am fost rugati sa venim cu jucaria preferata. In perioada aceea primisem un ursulet de care ma indragostisem. Il chema Coco si avea o "gaurica" in care ii bagai mana si, brusc, ursuletul prindea viata. Era un fel de papusa de teatru (de copii, bineinteles). Doamna invatatoare l-a remarcat imediat si mi l-a luat, iar toata ora, cat ne-a facut "prezentarea" si ne-a urat toate cele bune, a facut-o cu Coco pe mana. A fost amuzant si destul de ciudat, pentru ca dupa ce ca eram extraordinar de emotionata, mai aveam emotii si pentru Coco. E una dintre cele mai vechi amintiri ale mele, si cea mai vie, de asemenea.