Considerati ca fericirea este un privilegiu? indiferent de forma sau masura.
Credeti ca unii oameni sunt sortiti nefericirii?

Sunt de acord cu ce ai spus mai putin faza cu modul in care privesti viata, tin sa te contrazic nu alegi sa fi fericit, ori esti multumita circumstantelor ori nu.

Mă lauzi doar tu, dar încă mai am multe de învățat și încă învăț și e inevitabil să nu fac și eu vreo greșeală. Da sunt aroganți, dar și indiferenți, deja nu le mai pasă de nimic și asta întristează tare. Mulțumesc pentru compliment, ești tare drăguț au mai rămas bărbați în lumea asta

Fericirea e rara, majoritatea oamenilor sunt sortiti nefericirii.
Si asta pentru ca, ca sa fi fericit trebuie sa ai un mix din mai multe si echilibrat, chestie cam rara:

1 - Sanatate
2 - Implinirea sufleteasca durabila (nu doar la indragosteala), dar si in amicitii.
3 - Fizic atractiv pentru a avea parte repede de simpatia sexului opus, fapt care duce la implinirea sexuala macar, care este foarte importanta, sau chiar poate iesi si ceva sufletesc pe termen lung.
4 - Cariera dorita si situatia financiara dorita

Putini au toate astea, deci da, e un privilegiu, e loteria vietii.

Aici e o diferență de nuanță,bucuria provine din interior,fericirea din exterior.
Poti fi fericit după o partidă de sex,in timp ce bucuria vine in timp ce privești apusul răsăritul,adică din chestii ce nu au legătură cu o alta persoana.
Concert,fericit ești făcut de alții,bucuros poți să te faci tu însuți.
Acum,fericirea poate fi un privilegiu,atât timp cât oamenii din jurul tau sunt ok cu tine și ai o relație bună cu aceștia,in schimb,nu mai e privilegiu in situațiile în care te simți ca ultimul om pentru că anturajul te umilește,familia te jignește,ai prins ideea.
Nimeni nu este sortit nefericirii,ci unii oameni au traume prea apăsătoare și aleg sa trăiască în toxicitate(fie și involuntar),alții rămân în suferința din comoditate.
Cum din comoditate,ma întrebi?
Pai daca relația e toxica,pleacă,daca angajatorul e mârlan,du-te-n alta parte etc.
Ceea ce multi prefera sa se complaca in situația respectivă din comoditate,frica etc.
Concluzia,vrei sa fii fericit? Bucură-te de orice mică reușită din viața ta,bucură-te de lumina soarelui,de tot ce înseamnă frumos și vei fi și fericit când vei atinge lucruri mai mari cum ar fi o relație sănătoasă, un loc de muncă bănos.
Și acum vine "Pai da, dar tu nu ai trecut prin ce am trecut eu"
Așa, si?
Nici tu nu ai trecut prin ce am trecut eu și totuși, eu am atins bucuria, in ciuda unei vieți nu foarte plăcute din anumite puncte de vedere.
E doar o chestiune de exercițiu!

Nu. Unii oameni au o mentalitate proasta si atat.

Dezvolta.

Am schimbat n locuri de munca, am plecat din n relatii, am schimbat n prieteni, rezultatul mereu acelasi, toti sunt ciudati si rau intentionati si fiecare isi vede interesul.

Perfect de acord!

Ăm,ok,n-o lua personal, dar tu cum ești ca persoana?

O jigodie

Ăă,daca chiar e adevărat ce spui (deși mă îndoiesc),atragi ceea ce gândești,ce faci.
Adică? Adică,daca tu bârfești,te încarci cu energii negative de la alții și nu îți mai poți vedea de drumul tau,practic,ești ca un bețiv într-o crâșmă.
In loc sa te duci spre casa, spre obiectivul tau,tu ramai în chestii "umane"…daca pot spune așa.
Daca tu umbli după femei și îți bați joc de ele sau poate le iubești într-un mod toxic datorita experimentelor tale traumatice,la fel,rămâi blocat în negativism,placeri carnale si nu îți permiți să evoluezi.
Daca te gândești că toți îți vor răul, toți îți vor vrea răul, pentru că tu asta emani in univers. Daca tu te victimizezi, vei vedea problemele, nu și soluțiile.
Concluzia, ești ceea ce gândești și ce faci!

Bai Petre Tutea las-o mai moale cu cartile ca-ti fac rau la tample.

Meh, treaba ta, dar oricât ai nega un lucru, sa știi că asta e purul adevăr.

Https://www.youtube.com/watch?v=iBrHYERztm8

Fericirea sa pierde pe drum pentru ca apare o depresie mascata naturala. Ca de aia in copilarie suntem fericiti orice e.
Chimia din creier sta sus adica ca la programare:

If e ok, atunci ma simt bine.
If nu e ok, atunci tot bine ma simt.
Adica...in urma unei probleme nu pica chimia in urma careia nu mai esti bine.

E strict chimica treaba.
Asa se si arata ca depresia nu prea e data de mediu cat de reactia la mediu, iar aia e data de genetica cum da chimia aia.

Cauza acestei depresii mascate ar fi cum ca, copilul trebuie sa fie asa ca sa invete aia si aia, curiozitate, bucurie ca sa-l motiveze sa invete si altele.
Odata adult nu s-a mai considerat (de natura) ca e cazul sa fi asa, ci doar sa folosesti ce ai invatat.
Asa ca...nu mai conteaza sa te bucuri asa mult la ceva, conteaza sa tragi ca sa nu mori.

Dar daca te joci pe la chimia aia, se poate sa fi fericit oricum ca in copilarie, doar sa stie medicii ce sa dea, cum sa dea.
Nu stiu ce e daca un sanatos ia antidepresiv, daca elimina depresia aia naturala mascata.
"Sanatos", ca real...din moment ce nu te ma bucuri asa ca lumea de chestii marunte, nu mai consider sanatos.

Eu m-am mai jucat cu chimia si se vedeau imediat modificari.

Deci are explicatie, nu e asa aiurea treaba.
Multi constata ca nu mai sunt ca in copilarie dar nu stiu de ce concret, nu stiu mecanismul.
Lasa grijile, ca exact cum ai spus, indiferent de greutati erai fericit in copilarie.

Ca aveai griji mai ca adultii, invatai de rupeai, teme acasa, ascultat la n materii, examene, nu e ca nu aveai griji.

Cand e inundatie oamenii vaaai ce e, copiii se joaca in apa aia, si ala de 11-12 ani.
Chiar daca casa le e afectata, tot au tonusul sus si chef de joaca.

I-am explicat lui GabiDumitrescu dar la alta chestie, si anume de ce in copilarie suntem fericiti chiar independent de greutati.
Si poate asta trebuia sa mai adaug ieri la intrebarea ta.

Ca s-ar putea sa nu fie chiar asa cum ca neaparat lipsa acelui mix ar duce la nefericire.
Dar e doar o varianta.

Pana la urma dereglarea e la bibiloi. Ca si aia care le au pe toate o sa vezi ca se apuca de droguri ca se plictisesc, sau ajung sa nu mai fie fericiti tocmai ca au tot fost.
Deci oricum la copii asa ceva nu se intampla, sunt ok la infinit.

Chimia din creier, ca daca e o dereglare (chiar naturala cum i-am zis lui Gabi), oricum o dai nu e bine! Aici e aici, cam asa reiese ca e chimia problema si nu neaparat mediu.
Varianta asta e mai realista decat aia data de mine ieri.

"Mda, sunt nefericit, vreau sa fiu, nu sunt ca..aia aia".
"aaa am fost fericit, le am pe toate dar nu sunt bine, parca vreau altceva...dar nu stiu ce".
Prob e ca orice ar avea, e tot una, ca nu acolo e problema.

Unii se drogheaza si devin fericiti in acelasi mediu, si aia care nu erau fericiti, si ala care erau dar s-au plictisit (alta dovada ca, chimia e de vina si era), adica se repara deficitul de neurotransmitatori care in copilarie nu era.

Doar ca nu tine mult pentru ca apare toleranta si te simti ca dracii daca nu mai iei, iar daca iei abia daca esti pe la cum erai inainte.
Ca e hiperstimulare si creierul se apara, el strica distractia, nu drogul in sine e de vina.
Adica devi prea fericit peste normalul din copilarie.

Deci e destul de complicata treaba.
Si nici medicii nici psihologii nu iti spun toate astea.
Te iau tot cu mediu si atat.
Dar nu iti explica de ca ca si copil erai foarte bine cam indiferent de mediu.

Nu iti spune de ce la o zapada excesiva, ei rad, iar adultii plang, desi si copiii sunt afectati de asta. Iti doarme pe banca dar rad si se joaca.

Interesanta abordare a problemei si realista.
Din cate am observat eu personal depresia poate sa fie de mai multe feluri, raspunsul tau la mediul inconjurator cum ai zis si tu, depresia data de un nivel prea mare de serotonina/dopamina cum ar fi abuzul de droguri/alcoale, un eveniment tragic din viata ta peste care nu poti sa treci si depresia genetica, ma rog, predispozitie genetica spre depresie. Un exemplu bun fiind traumele la care mama este expusa cat timp copilul este in ca un fat si se transmit copilului de catre mama.

Depresie e endogena si exogena, prima nu are leg cu mediu.

Aici la oamenii astia ba nefericiti ba plicitisiti de fericire, e un dezechilibru chimic.
Ptr ca la nefericiti e un deficit de serotonina sau ce o fi (aia naturala probabil), la ailaltii nivelul de serotonina si dopamina care a stat sus mult timp, face toleranta!

Ca la droguri de fapt, nr de receptori se reduc si aceiasi cantitate de din aia nu mai dau starea okey chit ca ai de toate.
Dar la copii nu apare toleranta!
Nu apare ca genetic sunt programati sa nu apara, si poate are legatura cu evolutionismul cum am zis.

De aia trebuie daca putem umbla la chimie sa fie la nivelul din copilarie dar sa nu apara toleranta! Aici e complicat.

Ca plictisul ce e? Nu te mai bucuri de mare lucru ca in depresie desi ai de toate.
Te plictisesti de iubirea partenerului, te plictisesti de ce faci cu banii, deci iti pica chimia.

Si atunci ce face, ia droguri, alea urca chimia si cu nr de receptori redusi, o sa ai cam acelasi efect sau mai sus, ca inainte.
Nr de receptori se reduc si mai tare ca reactie la abuz, si ai pus-o.
Mareste doza de drog, se vor simti iar bine, receptorii se retrag si mai tare pana ce cantitatea maxima de chimie data de orice doza de drog nu poate sa iti mai dea starea aia cu nr ala de receptori extrem de mic.

Si...cand scoti drogul, secretia revine la cum era inainte dar pe un nr de receptori f mic, si te simti ca dracii, ala e sevrajul.
De aia daca faci pauza de drog iti poti reveni, corpu stie ca nu e okey si incet incet iti urca nr de receptori la loc, si o sa fi iar plictisit dar mai bine ca in sevraj. Ca te intorci la starea de la care ai plecat.

E delicat.

Da, stiu cum functioneaza treaba pe pielea mea...

Pai daca ai tot ce trebuie vei fi fericit o vreme, asa e la majoritatea, apoi apare plictisul, deci problema nu e acolo. Si te trezesti ca orice ai avea nu te mai bucura.
Cand esti copil nu se intampla asta.

Deci..., te bucuri mult si de la o ciocolata indiferent de lumea din jur.
Psiholoaga mi-a zis, era un medic de 50 de ani si a jucat un joc pe calc, cand a castigat s-a bucurat ca un copil, a zis:
"vai ce minune...rar se intampla asta dupa copilarie".

Delia chiar avea ce isi dorea, dar nu o mai bucura, nu lipsea nimic.
Lipsea sus la procesor.

Uite eu, in 2004 nici o camera video nu ma multumea! Ziceam "aaa, nu se vede cum as vrea eu".
Si alea de 4000 de euro la fel.
Nu stiam ca e procesoru defect.
Zici "aaa pai lipsea aia care sa iti convina", nu era asa.

Acuma... oricum se vede sunt multumit, chiar nu ma deranjeaza. Trag de pe Youtube la 360 si se vede bine. Am vazut si HD si 4 K, nu prea ma incanta, se vede mai bine dar nu am nevoie ca sa fiu multumit.
Vezi?

Si e reprezentativ cazul.
De acolo expresia "se plictiseste omu de atata bine". Copiii insa nu.
Ce concluzie tragem?

Eu unu nici in copilarie nu prea ma simteam okey, dar la mine e altceva ca eram handilau de mic si se stie si de ce.
Cel mai bine m-am simtit intre martie 1993 si feb 1994, dupa aia nu, dar nici inainte, mediul nu se schimbase!

Delia nu stia cum merge procesoru`, a vazut consecinta dar nu stie de ce.
Eu am relatat niste fapte, acum fiecare gandeste cum vede treaba.

Deci stii cum functioneaza, e bine, am inteles ce vrei sa spui.

Cand om ajunge sa manipulam genetica complet, atunci va fi altceva.
Adica cand ajungi sa faci ce fiinta vrei tu in laborator cu ce caracteristici vrei tu, de la cate degete are la maini sau la ce o fi, si pana la caracter, instincte, dorinte, metabolism, etc.

Vei programa genele sa comande modificari, de exemplu, e unu cu inteligenta slaba.
Aia vine tot din creier, undeva ceva e diferit fata de la un destept.
Si...stii cum e programata gena aluia care a comandat formarea creierului, o programezi si la asta la fel, incepe zona aia sa se modifice ca la ala destept, si devine si asta destept.

Asa va fi, dar nu mai apucam, ca, cu poluarea asta vom muri mai repede.

Altfel fericirea e rara si intamplatoare si scurta la adulti cam orice ai avea.

Mi-e scarba ca sunt om si natura s-a gandit doar la supravietuire si reproducere si deloc si la confortul nostru.
Ca de aia suntem asa! Ce nu ajuta la alea, nu a considerat ca mai e necesar.

De ce suntem rai majoritatea? Ca...nu e necesar sa fim buni, aia buni mureau in acenstral si nu se reproduceau.
Asta apropo de aia care "oare de ce suntem asa rai?".
Primesc tot felul de raspunsuri (doar ala corect nu), si iar ramane cu intrebarea pana moare.
Aia buni sunt f putini.