Craciunul. Dupa o jumatate de viata, inca imi staruie in minte, vii, ca ieri, Craciunurile din copilarie.
Bradul cu varful indoit in tavanul care era la 5m inaltime.
Mos Craciun asteptat cu fluturi in stomac (nasul meu, actor la teatrul din Braila mi-a inseninat 11 Craciunuri si mi-a dat amintiri cat pentru 10 vieti).
Mirosul de brad, sorici de porc parlit, sarmale si carnati.
Gasca noastra de mici colindatori inghetati, rosii in obraji, cu mainile si picioarele inghetate de gerul inzapezit, dar lipsiti de orice griji si fericiti ca a doua zi vom avea banuti pentru dropsurile clisoase de la cofetaria din colt.
Colindele pe care le cantam impreuna cu tata (eram studenta in vacanta) langa o bardaca pantecoasa de vin, sub brad, in mirosul focului vesel din soba adevarata, de teracota.
Toate astea sunt amintiri minunate, pe care nimeni, niciodata, nu mi le va putea sterge.
Voi, ce amintiri aveti de la Craciunurile din copilarie?
( Imi cer iertare pentru lungimea postarii. Stiti ca eu, in general, sunt concisa. De data asta, insa, amintirile cu miros de brad si gust de cozonac ma napadesc si am simtit nevoia sa vi le impartasesc si voua)
Craciun Fericit!
Ruxandra si Andrei.
Imi amintesc ca an de an imi promiteam ca o sa stau treaza sa il pandesc pe mosul. Si mereu adormeam. Eram prezenta toata ziulica in bucatarie cand se facea mancare pentru craciun, eram foarte atenta. Sa nu mai vorbesc de bradul de craciun, pe care l`am daramat pe la vreo 2 ani. Cand aveam 4 sau 5 ani m`am dus cu colindul, impreuna cu mama, pe scara la noi. Si fiind putine persoane, mama mi-a dat o punguta mica, dar pana ce am ajuns acasa, mai umplusem inca o punga si eram asa fericita.
Si tot nu pot uita ca atunci cand am aflat ca mos craciun nu exista, am plans cam o dupa`amiaza intreaga. Eram asa dezamagita ca mosul de exista...
Acum o sa imi vina randul mie sa stau si sa impart covrigi si portocale colindatorilor si sa colindam si noi(eu+colegii) cu chitari, cu mandoline, profii nostri dragi (sau mai putin dragi) 
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Eu cand ma gandesc la copilarie, ma gandesc la serile in care eu si fratele meu ne prefaceam ca dormim si pandeam sa vedem daca vine mosul, de calaritul porcului, de soricul in abundenta, de faptul ca era toata familia la un loc, de faptul ca aveam o emotie de nestapanit, de jucariile acelea care ma faceau fericit, de mirosul de liniste sufleteasca ce ma inconjura.
Vreau sa incep prin a te felicita pentru frumoasele cuvinte pe care ni le-ai impartasit. Probabil toti avem amintiri frumoase, de neuitat poate, din Craciunurile de acum 5-6 ani. Ca sa fiu sincer, uneori stau si ma gandesc de ce toate lucrurile din jurul meu s-au schimbat asa de mult. Ma gandesc ca poate am crescut si m-am maturizat prea mult, sau poate persoanele din jurul meu s-au maturizat iar eu am ramas copil. Cred ca mentalitatile oamenilor s-au schimbat foarte mult, in rau. De exemplu, in satul unde locuiesc eu, dupa varsta de 12-13 ani nu te mai poti duce la colindat deoarece primesti jigniri, bataie de joc si rasete. Cred ca sunt mai multumiti sa judece si sa-si bata joc decat sa pastreze traditiile. Imi amintesc cu placere dar si cu nostalgie de iernile cu zapada in care plecam cu copiii in grupuri la colindat, ne distram, strangeam covrigi si fructe, ne mai certam cu cate o babuta
, etc.Astea sunt amintiri de neuitat. Nu acum, cand totul se face tehnologic, cand cozonacul despre care vorbeai tu este cumparat din magazine, cand oamenii sunt constienti ca mirosul si gustul nu se compara cu cel facut in casa, cand bradul de Craciun este artificial, din plastic, oamenii fiind constienti ca mirosul bradului specific sarbatorilor de iarna nu fa fi prezent in casa. Si acum vine intrebarea: Daca oamenii stiu toate astea, de ce nu fac nimic pentru a pastra ceste traditii?
Am un frate, mergeam la colindat cu el. Eu sunt friguroasa, intotdeauna trebuia sa ma opresc la primul colt sa fac pipi sau pentru ca imi cadeau pantalonii (fratele meu spune ca eram plangacioasa ), aveam parul lung si blond pana la mijloc, carliontii erau intotdeauna inghetati si plini de promoroaca, obrajii rosii, eu primeam cei mai multi bani pe care ii imparteam cu ceilalti.
Acasa mama facea cozonac care devenea schwaitzer peste noapte, in camara ma certam cu fratele meu pe stafide, niciodata nu se mai puteau taia cozonacii aia, bineinteles ca primeam ce ni se cuvenea, cateva ore in debara cu lumina stinsa (radeam pe infundate ore intregi ). Imi amintesc ca intr-un an am avut asa de multe rude in vizita (de anul nou ) ca au trebuit sa doarma pe jos desi aveam 3 camere. Noi copii paseam printre ei si ne amuzam. Ni se aduceau cadouri pe care nu ni le puteam permite in perioada aceea: o bucata de sorici (eu sunt din Bucuresti ), o pulpa de porc, dulciuri pentru noi. Bradul avea de toate. Tata era secretar de partid si cand impartea bomboane pentru copii de la fabrica, ramaneau bomboane lipite pe sac, sacul mare, cca 2 kg de bomboane, dar nu bomboanele de acum, doamneeeee ce bomboane mancam (cubaneze dropsuri cu arome de fructe naturale ). In afara de dulciuri deliciul nostru erau chiftelutzele de sarbatori, a gasit mama una stafidita intr-un borcan ascunsa in debara dupa ce fratele meu a plecat in armata.Foarte frumoase amintiri, uite am facut si eu ca @ardnaxur, m-am intins la vorba, aho aho copii si frati...
Craciun, ora 8 dimineata. Frig de te pişi cilindri de gheata. Bent iese la colindat cu a lui trupa de soc. Bate vantu' cam cum a batut Serbia pe Romania, la fotbal. Coafura rezista.
Craciun, ora 10. Bent, copil model, inocent, a invatat sa injure. De mama si de morti, pe aia care nu deschid usile si pe babele care dau numa' covrigi si mere. Soare, -14000 de grade. Coafura rezista.
Craciun, ora 12. Bent, lefter. A strans niste bani, da' si-a cumparat de ei petarde. Acum ii e foame, n-are pe ce sa isi cumpere o maslina, covrigii i-a aruncat, da' are satisfactia morala imensa de a pune unui mos o petarda in sacosa si de a-l vedea in pragul infarctului. Coafura rezista (oare s-a dus mosu' la politie?).
Craciun, ora 15. Bent si mai satisfacut moral: le-a prins pe unele in offside si le-a frecat cu zapada. Bineinteles, a mai scapat si cate o mana, pe ici, pe colo. Orgoliul lui de mascul feroce e la cote maxime. "Ai vazut, ma, ce i-am pus mana pe cur lu' aia?" Al naibii de frig, zapada pana la gat. Coafura rezista.
Craciun, ora 18. Kilometraj dat peste cap. De atata foame, ar manca Bent si bataie. Pe o raza de 3 km, nu exista caine nebombardat cu nuci. "Oare frigu' asta n-o avea treaba acasa?" Bent si-ar baga picioarele in el de colindat, daca le-ar mai simti. Acum se lauda ca nu merge, ci pluteste, de la frig. Draq mai stie daca mai rezista coafura.
Bent ajunge acasa. Redam dialogul cu ma-sa:
"Ma-sa: - Asta e ora de venit acasa?!?
El: - Unde e cozonacu'?
Ma-sa: - Lasa cozonacu', tu sa-mi spui unde ai umblat nebun pana la ora asta, ca oricum nu vezi niciun cozonac.
El: - Bine, vad doi. Unde-s cozonacii?"
Bent gaseste cozonacii. Bent mai gaseste si o grama' de neamuri la el acasa, neamuri care ii sunt simpatice, da' care ii halesc cozonacii. Bent ii uraste. "Nu puteau draq sa stea acasa la ei sau macar sa isi aduca mancare?"
Bent a incetat sa creada in Mos Craciun pe la varsta de 6 ani. Ca o prevestire a bioritmului total handicapat pe care il va avea mai tarziu, a stat Bent treaz pana pe la 1 noaptea, cand i-a prins pe ai lui parinti ca puneau cadourile sub brad. Atunci s-a dus toata vrajeala.
Anul asta, Bent o sa manance cozonac cumparat, mai tare decat dorinta lui de a vedea Japonia. Genul de cozonac cu care blindeaza Isarescu seiful de la BNR. Zapada o sa vada Bent numa' la televizor, frig cam la fel: Bent e in tarile calde acum si n-are parte de mai putin de 6-7 grade. Lui Bent nu prea ii placea Craciunul din Rumeinia, insa parca asta de aici e mai aiurea. Coafura inca rezista, fir-ar ea a naibii...
Paste Fericit! Sau nu vorbeam despre Revelion?
Daca are cineva rabdare sa citeasca tot delirul ala, ii dau un cozonac. 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
