Cred ca am intrat intr-o depresie. E ciudat si totodata greu sa recunosc acest lucru. Poate e doar o banuiala. Nu s-a intamplat nimic anormal in viata mea, ba din contra, doar lucruri bune. De la o vreme nu mai pot simti nimic... orice fac, nu gasesc nimic ce m-ar putea stimula, sa imi stabilesc un scop, sa am vointa, planuri. NU neg niciun sentiment, sunt deschisa spre orice, NU sunt trista, doar ca nu mai sunt in stare sa simt niciun fel de emotie. Am impresia ca ma uit la un film, si ma vad pe mine ca si personaj. Analizez situatia si reactionez cum as fi facut-o in mod normal, cum e de asteptat. Insa nu mai simt nimic. Nici placere, nici bucurie, nici plictiseala, absolut nimic, desi am motive pentru toate. Nu stiu cum li se pare unora, probabil vor zice ca nu mai pot de bine, sau ca sunt doar fite deoarece teoretic ar trebui sa nu am astfel de probleme din moment ce nu imi lipseste nimic. Ei, mi-as dori sa fie asa. Mai mult ca oricine. Cred ca cea mai mare pedeapsa pentru un om e sa nu mai poata simti nimic - sa asiste ca un spectator la propria lui viata...

POate ca trebuie sa mai faci mici modificari la modul tau de a trai, de a vietui de pana acum. Rutina poate duce si la depresii, asta daca nu cumva organismul tau are nevoie de ajutor si depresia se datoreaza unor cauze organice.
Iti trebuiesc noutati care sa te motiveze.

Eu zic ca simti totul dar ceva in interiorul tau nu te lasa sa recunosti asta.Sufletul din noi doreste ca noi sa facem doar lucruri bune si folositoare, in schimb inima si trupul este legat mai mult de probleme materiale si tot timpul ne amina sa facem ceva folositor.Eu zic ca esti o persoana deosebita din moment ce recunosti aceste lucruri, multi nu vor sa recunoasca.Pt.a iesi din aceasta stare da o "raita"printr-un spital si priveste atenta acei oameni care si-ar dori sa fie ca tine dar din pacate nu pot.Cind vezi un cersetor pe strada da-i citiva banuti si vezi ce bine te vei simti cind sti ca ai ajutat pe cineva, iesi din"moleseala"in care te afli fa ceva folositor celor din jur si vei simti rezultatele.Si inca ceva incearca sa scrii zilnic prin ce treci timp de 30 de zile, dar nu citi ceea ce scrii nici a 2 zi nici a3-doar dupa 10 zile citeste ce ai scris in prima zi.Succes!

Intodeauna am admirat sinceritatea.Ai putea sa capeti oarece interes jucind teatru sub anumite nikuri pe citeva siteuri.In ce te priveste de nu mai simti chiar nimic nu vad decit un singur motiv si, din pacate, e si singurul pentru care ai putea sa traiesti.Imi spui ca ai "de toate"dar nu mentionezi un lucru si ce-l mai important"nu iubesti". Doar satisfactii corporale desi mi-e greu sa cred ca le ai si pe alea.Deci nu traiesti dupa cum "simti"ci in virtutea inertiei.Imi pare rau si vezi ca ce am specificat mai devreme cu joaca pe siteuri nu-ti poate oferi decit pe moment, un zimbet. O revolta impotriva ta te-ar scoate.

Si tu esti ximena?

Da, harciog, poate ai dreptate, nu ar trebui sa 'ma joc' pe site-uri, mai avem si momente din astea insa, de neinspiratie...Cand zic ca am de toate, chiar asa e. Dar de ce te-ar interesa problema mea? Nu trebuia sa ma mai obosesc sa scriu macar...pentru voi sunt doar o alta care pune intrebari pentru care asteptati fundita sau ce o fi aia. Asta, de care vorbesti tu, e de fapt viata mea, nu doar mofturi sau problemeadolescentine. Si sa nu mai fie, cat ar conta pentru tine? Asa ziceam si eu. Va multumesc pentru raspunsuri.

Parca astepti sa se intimple ceva special in viata ta, incearca sa gasesti bucuria de a trai in lucruri marunte care sint la indemina oricui...

Uneori simti ca nu dai niciun randament. Poate e o perioada, perioada prin care trecem cu toti.Cred ca totul merge de la creier, ar fi bine sa incepi sa razi, si sa nu-i dai atentie cerebelului, sa te simti miscata de bolnavii care mai au putin de trait.Si chiar sa citesti niste bancuri bune, care te scot din aceasta "moliciune stomacala si cerebrala".
Si inca ceva...cauta-ti un lacas al tau si vorbeste cu Dumnezeu, ai sa vezi eliberarea si usurinta care o vei simti pe urma.Incearca sa plangi.Totul pleaca din interior, nu lasa aceste amanunte sa iti intunece viata. Daca ai totul, fii fericita, bucura-te si multumeste-te cu sanatatea de care altii duc lipsa.
Numai bine!

Ai nevoie de efort. Incepe cu efort fizic, si vezi dupa aceea de ce merita. Si o mica schimbare de mediu iti va prinde bine. E o stare temporara, ai sa vezi mai tarziu cum se echilibreaza situatia. Si nu e asta cea mai mare pedeapsa, nu te victimiza inutil.