Credeam ca pot "zbura", dar m-am inselat! Credeam ca am tot ce imi trebuie pentru a "zbura", incepuse sa-mi creasca "aripi", totul parca mergea bine, dar... pur si simplu am realizat ca e greu, ca nu am ce-mi trebuie, ca visam prea mult. E dureros sa ajungi sa te "inalti" spre ceea ce vrei in viata, ceea ce crezi ca iti lipseste, ce te-ar completa, si apoi brusc sa cazi!"Aripile" pe care le aveam, sau credeam ca le am, s-au dovedit inutile, mult prea mici pentru a ajunge unde voiam eu. Oare de ce e asa greu sa ai ce-ti doresti? De ce avem parte de dezamagiri? Visam, speram, si suntem dezamagiti...nu e drept!
Si nu vrem prea mult, vrem sa ne fie bine, sa fim intelesi, sa EXISTAM! Oare e mai bine sa ramanem cu picioarele pe pamant, sa nu visam? Unii asa spun. parerea voastra care e?

Mie sincer, îmi place să visez. Daca nu aş visa viaţa ar fi pur şi simplu prea tristă şi plictisitoare. Îmi place să am încredere în mine, chiar dacă mă hrănesc cu iluzii şi poate odată şi odată o să cad dar nu îmi pasă. Câteodată mă lovesc de cruda realitate dar mă chinui să visez din nou

Uneori e bine sa mai stam cu picioarele pe pamant, nu putem doar sa,, zburam'' trebuie sa mai stam si pe pamant

Eu visez mereu.Multi imi spun"revino cu picioarele pe pamant".
Macar visam, daca nu visam, ce ne ramane? Macar ramanem cu visele

Bafta.

Buna, parerea mea esta ca in general trebuie sa fim cu picioarele pe pamant(nu cu capul in nori)dar nu este rau daca uneori mai si visam, prin aceste vise ne ambitionam sa realizam mai multe, dar vise care au sanse de realizare, sa fim totusi realisti nu tot ce zboara se mananca.Dezamagirile fac parte din viata noastra, fara ele nu am invata sa mai si pierdem uneori.Mai greu este cand ai acel ceva si il pierzi pentru totdeauna, vesnica intrebare de ce eu? de ce tocmai mie? Vise am avut si eu multe dar sau naruit toate odata. Iar in privinta nedreptatii si eu imi spuneam de multe ori ca nu e drept ceea ce mi-s-a intamplat, dar cu timpul am inceput sa imi zic ca asa a vrut d-zeu.Mai nedrept decat faptul ca am avut copilul pe care l-am dorit si ne faceam impreuna cu el multe vise(planuri)si intr-o zi l-am pierdut pentru. totdeauna, nu mi se pare. Dar asta e acum am un ingeras acolo sus.

Facem salturi inalte, sperand ca putem zbura...altfel,picam asemenea unei pietre, intrebandu-ne tot drumul pana jos de ce am sarit...

Eu am incercat o data. Mi-am invins teama de inaltime, dar sa vezi ghinion m-am lovit de pamant.Aia mi-a fost invatatura de minte si de atunci pana azi n-am mai incercat sa zbor.Pamantul n-are gust bun
Mereu e cineva cu barda care iti taie aripile.Asa ca trebuie sa le ascunzi bine si sa mergi incet dar sigur