Credeti ca copiii anilor '80 erau mai fericiti decat cei de acum?
Imi amintesc cu drag de copilaria mea cu toata simplitea ei! Program tv de doua ore, desene 5 minute sau jumatate de ora duminica! Socializarea era afara cu prietenii, ne jucam toate jocurile de mai multe ori..Cu greu intram in casa! Scoala era scoala, bazata pe Regulamentu de Ordine interioara.Cu uniforma, bentita.Nu ne permiteam sa ne luam in gura cu profesorii,
Nu aveam grija banilor!
Vacantele le petreceam la bunici,stea toata ziua afara, nici macar tv nu aveam.
Copiii din ziua de azi parca vor tot mai mult si tot nu sunt multumiti!
Ce ziceti?
Se grabesc si pierd din farmecul varstei lor. Vor sa demonstreze ca sunt maturi dar tocmai asta ii duce exact spre opusul a ceea ce isi doresc.
Cauta cu orice pret compania altora pentru a nu fi paria, dar se exclud pe ei din toata chestiunea asta. Ei sunt intr-un grup, dar se mint in legatura cu lucrurile importante pentru ei.
Si cand se exclud o fac sub pretextul independentei dar se duc inspre lucruri care ii indeparteaza la fel de mult de cine sunt ei cu adevarat. Se multumesc doar cu trecerea timpului in ideea ca sunt prea diferiti pentru a fi acceptati de cei din jur. Dar se indeparteaza de practica autenticitatii. Si nu inteleg ca a fi grozav inseamna sa fii mandru ca esti tu. Sa fii entuziast ca experimentezi viata in modurile alese de tine. Sa te indrepti inspre oamenii care au pasit deja pe calea pe care vrei sa o urmezi. Pana cand din indrumarile lor si pasiunea ta reiese o noua cale pe care o creezi tu.
Nu stiu valoarea banului muncit. Cred ca li se cuvine totul. Nu inteleg sacrificiile facute de parinti si faptul ca fiecare dorinta a lor in plus le subrezeste sanatatea celor pe care o sa ii mai vrea alaturi peste ani. Dar va fi prea tarziu.
E important sa realizeze cine sunt in ei in lipsa celorlalti, ce ii face sa vibreze, in ce activitate trece timpul cu pasiune si entuziasm. Trebuie sa incerce tot felul de activitati.
Cautam prea mult aceleasi activitati de a bea si asculta muzica in cluburi (care au si ele rolul lor desi locatia si compania au multe de spus) in dauna experimentarii atator activitati creative care ii pot ajuta sa se cunoasca mai bine.
Cat de util este sa iesi din tehnologia asta si sa mergi haihui unde vezi cu ochii, sa te simti bine in preajma altora care iti accepta felul de a fi.
Si cu toate astea cate nelinisti provin tocmai din faptul ca ies afara. Iti e frica sa iei deciza de a face un copil, fiind constient cat de greu ii va fi in lumea de acum. Unde ai iluzia controlului si de fapt esti doar o victima a hazardului lipsei de respect si educatie a celorlalti. Cel putin in primii 20 de ani de viata. Dupa ai sansa de a renaste ca din cenusa. Dar e tarziu. Si pierzi atat de multe pana atunci.
Copiii astia au nevoie de mentori care sa fie acolo pentru ei. Daca nu este cineva intelept, acordat la realitatile de azi, va fi un altul caruia nu ii va pasa catusi de putin sa suporte consecintele sfaturilor date.
RăspundeNoi ne multumeam cu putin si parca nu exista atatea difente intre copii, ca tu ai haine mai frumoase de exemplu!
Răspunde Stiu. Acum copiii rad de ceilalti pentru ca nu isi permit haine sau telefoane ca ale lor. Ii umilesc pur si simplu...
... iar bietii parinti fac eforturi uriase sa-i cumpere copilui telefon de ultima generatie!
Si copilul nici macar nu apreciaza pentru ca e prea concentrat sa ii urasca pe cei care il dispretuiesc la scoala. Nu vezi nici macar un multumesc sincer spre parinti. Si nu e vina lor, saracii.
Ordonare:
După relevanţă
Consider că fiecare perioadă are plusurile şi minusurile ei. Nu aş idolatriza-o pe una şi demoniza-o pe alta.
Lumea evoluează, iar odată cu ea şi disponibilităţile şi interesele... Nu mi-e pe plac această luptă între generaţii şi nu sunt de acord cu generalizările.
RăspundeNici vorba de lupta intre generatii, voiam sa fac doar o comparatie
Indiferent ce s-a dorit, nu-mi place ceea ce văd aici, nu agreez bârfa în general.
Nu barfesc si nu vreau sa se inteleaga asta!
Mi-am petrecut copilaria in anii mentionati, stiam ca majolitatea copiilor sunt in situatia mea.Nu concepeam ca se poate si asfel.
Astazi vad o,, prapastie '' uriasa intre copiii proveniti din familii nevoiase si cei de bani gata!
Înţeleg că intenţiile nu ţi-au fost rele, dar, personal, mă deranjează când văd că sunt vorbiţi de rău nişte copii, singura vina cărora este că s-au născut ceva mai târziu.
Aici e discutabil.
Acum vorbim de generaţia tabletă şi smartphone-uri.
Copiii nu prea mai ştiu ce înseamnă să te joci în faţa blocului. Practic lipsesc jocurile copilăriei, totul se face acum în mediul online.
Internetul ajunge şi la cei de vârste fragede şi nu este bine deloc. Trebuie ca părinţii să ia act şi să îi protejeze împotriva ameninţărilor ce vin din mediul online vorbim aici de site-uri indecente.
Atât în anii '80, 80 dar şi aşijderea în anii premergătorii acestei generaţii de care aminteai aici toţii copiii aveau acea bucurie când ieşeau afară, acum bucuria vine din noile achiziţii tablete, jocuri noi.
S-a pierdut acel sentiment şi în viitor este posibil ca majoritatea să fie persoane introvertite ne având capacitatea de a reţaiona în realitate face 2 face cu alte persoane.
Dar oricum părinţii nu se lasă mai prejos şi încearcă să le ofere tot ce e mai bun pentru fericirea lor. Aceasta este o problema destul de complicată.
S-ar putea face cercetări pe această temă mult mai ample. Cercetările calitative şi cantitative sunt tocmai bune.
Personal consider că această este o chetiune doar de suprafaţă. Este chiar ciudat să te bucuri că ţi-ai luat o noă tabletă sau că te joci jocuri online cu alţii etc. Cel mai important este ca acest copiii să relaţioneze de mici la gradiniţă ori în casă cu părinţii, afară la joacă să nu se piardă acestă conexiune cu lumea reală cu copii de aceiaşi vârstă.
Şi cum în 2015 vorbim de tendinţe trebuie să ai această capacitate să îmbini utilul cu plăcutul. Când e să te joci pe tabletă PC, te joci când e să ieşi afară ieşi afară. Mulţi părinţi se roagă de copii să lase în pace PC-ul să se ducă la joacă doar din dorinţa de a-l deconecta de lumea virtuală agrenându-l în societate.
Până la urmă fiecare părinte decide ce doreşte să facă din copilul lui. Rămâne la latitudinea fiecăruia la modul în care îşi creşte copilul. Bine, putem da teorii, putem evidenţia foarte multe lucruri din psihologia copilului şi direcţia de urmat corectă în creşterea unui copil. Sunt foarte importante dar nu poţi să sileşti pe nimeni să facă cum doreşti tu că este mai bine. Când situaţia iese de sub control vine părintele singur şi apelează la sfaturi şi la un psiholog.
În orice caz în perioada comunistă era şi un respect mai mare faţă de cei mai în vârstă şi în vârstă acum pare se că s-a cam pierdut acest respect.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
