In mare parte, depinde de caracterul fiecarui om in parte. Este vorba de o caracteristica tipica sau atipica (depinde de caz) omului, numita "temperament".
Cei temperati sunt cei cu psihicul puternic pentru ca au stapanire asupra lor, iar acest fenomen este un lucru mare.
Pana la un moment dat mergeam pe sintagma: "Cel ce incearca sa domoleasca cearta este un intelept, dar cel ce o ocoleste este un geniu."
Eu nu sunt nici intelept, dar nici geniu. Cand stiu ca am dreptate merg pana-n panzele albe. Cand observ ca n-am dreptate incep s-o las mai moale si ma retrag tiptil. Nu conteaza cu cine port o polemica, poate sa fie un chiar si un amic. Daca stiu ca am dreptate nu o las moarta doar pentru ca ma contrazic cu prietenul meu, pentru ca, atunci o sa-mi pierd autoritatea si o sa devin pupincursit, lucru pe care nu-l doresc. Si cred ca nimeni nu-si doreste asa ceva.
Depinde de situatie. Incerc sa vad persoanele implicate, daca are rost sa zic ceva. Cateodata sunt prea tacut, cateodata vorbesc ca o moara hodorogita. Dar de la unele lucruri cum sunt ipocrizia, minciuna nu ma pot abtine, chiar daca sunt constient ca ma bag in mlastina si ma murdaresc.
Depinde cu cine ma cert.Nici eu nu tac simt ca fierbe sangele in mine si explodez daca nu spun nimic
Intotdeauna e mai bine sa iti ti gura.cand ti se va cere parerea va cantari mult mai mult ceea ce spui decat atunci cand vei da mereu din gura.
Depinde de situatie, uneori e mai bine sa nu zici nimic si sa lasi situatia asa cum este, alteori e indicat sa-ti sustii punctul de vedere.
Am fost dintotdeauna o fire mai impulsiva, de ceva timp incoace insa, respir de 3 ori, si tot de atatea ori si gandesc inainte de a ma lua gura pe dinainte
si sa stii ca mai bine asa, nu degeaba expresia cu " daca taceai..."